Mitul lui Theuth - Asociatia Aqvarius

SOCRATE Stii, asadar, care e chipul cel mai potrivit pentru a fi pe plac divinitatii, atunci când tu insuti faci discursuri sau când incepi sa vorbesti despre ele?

PHAIDROS Nu stiu defel. Dar tu?

SOCRATE Eu pot cel putin sa îti spun o poveste ramasa de la cei din vechime. Ei cunosteau adevarul. Daca doar prin noi însine am fi în stare sa îl descoperim, ne-ar mai pasa oare în vreun fel de tot ce au crezut oamenii?

PHAIDROS Hazlie întrebare! Spune-mi însa povestea de care pomeneai.

SOCRATE Am auzit, asadar, ca undeva, în apropiere de Naucratis, în tara Egiptului, traia una din vechile divinitati de prin partea locului; acestui zeu îi e închinata pasarea sfânta careia egiptenii îi zic ibis, iar zeul însusi se numeste Theuth. Se spune ca el mai întâi a descoperit numerele si socotitul, geometria si astronomia, ba si jocul de table si zarurile, în sfârsit literele. În vremea aceea domnea peste tot Egiptul regele Thamus. Palatul lui se afla în marea cetate a tarii de sus, cetate careia grecii îi zic "Theba egipteana" si al carei zeu se numeste Ammon. Mergând Theuth la rege, i-a arata artele inventate de el si i-a spus ca trebuie sa le raspândeasca printre toti egiptenii. Regele l-a întrebat atunci asupra folosului pe care l-ar aduce fiecare dintre artele acestea, si in timp ce zeul dadea lamuriri asupra fiecareia în parte, regele avea cuvinte de lauda pentru una, pentru alta nu, dupa cum fiecare arta îi parea buna sau, dimpotriva, de nici un folos. Multe, zice-se au fost observatiile pe care Thamus i le-a facut lui Theuth asupra fiecareia dintre aceste arte, fie în bine, fie în rau; dar ar însemna sa nu mai terminam povestind totul de-a fir a par. Au ajuns, iata, la litere, si Theuth a spus: "Priveste, rege, stiinta aceasta îi va face pe egipteni mai întelepti si cu mai tinere de minte; gasit a fost leacul uitarii si, deopotriva al nestiintei." La care regele a raspuns: "Preapriceputule mester Theuth, unul e chemat sa nasca arte, altul sa judece cât anume dintr-însele e pagubitor sau de folos pentru cei ce se vor sluji de ele. Tu, acum, ca parinte al literelor, si de dragul lor, le-ai pus în seama tocmai contrariul a ceea ce pot face ele. Caci scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le tinerea de minte; punându-si credinta în scris, oamenii îsi vor aminti din afara; cu ajutorul unor icoane straine, si nu din launtru, prin cazna propie. Leacul pe care tu l-ai gasit nu e facut sa învârtoseze tinerea de minte, ci doar readucerea aminte. Cât despre întelepciune, învataceilor tai tu nu le dai decât una parelnica, si nicidecum pe cea adevarata. Dupa ce cu ajutorul tau vor fi aflat o gramada de prin carti, dar fara sa fi primit adevarata învatatura, ei vor socoti ca sunt întelepti nevoie mare, când de fapt cei mai multi n-au nici macar un gând care sa fie al lor. Unde mai pui ca sunt si greu de suportat, ca unii ce se cred întelepti fara de fapt sa fie."

(traducerea ii apartine lui Gabriel Liiceanu)