Marele ciclu polar

În afara de acestea, exista un alt ciclu fundamental: ciclul precesiei echinoctiilor. Ar trebui mai degraba numit "Marele ciclu polar". Este creat de o miscare specifica de rotatie a axei Pamântului, care poate fi comparata cu miscarea unui titirez scolar. Aceasta miscare de rotatie schimba foarte încet directia axelor polare si, prin urmare, punctele în care ecuatorul Pamântului taie planul eclipticii (calea anuala aparenta a Soarelui). Astfel, pe de o parte, Polul Nord indica succesiv o serie de stele, descriind un cerc complet în aproximativ 25868 ani; pe de alta parte, punctul vernal (echinoctiu de primavara) se deplaseaza înapoi printre constelatii (de aici termenul de "precesia echinoctiilor") de-a lungul cercului eclipticii.

Însa lucrul important este ca axa polara a Pamântului indica stea dupa stea. Steaua polara se schimba: acum este Polaris din constelatia Ursa Mica, dar în cinci mii de ani, va fi Alpha Cephei. În concordanta cu faptele astronomic-telurice, polii Nord si Sud ai Pamântului reprezinta intrarea si respectiv iesirea energiilor cosmic-magnetice. Înterpretând aceasta, traditia ezoterica s-a referit întotdeauna la Polul Nord si la poarta prin care Puterea cosmica curge în Pamânt ca simbol al Constiintei divine. Din aceasta, s-a stabilit probabil o comparatie între axa polara a Pamântului si coloana vertebrala a omului, care este "sceptrul puterii" prin care energia spiritului opereaza în interiorul omului. Polul Nord corespunde apoi cu vârful capului, cu misteriosul centru care, atunci când functioneaza perfect, reprezinta omul desavârsit înconjurat de un fel de aura.

A spune ca acest "sceptru al puterii" Pamântului îsi modifica directia, înseamna a spune ca însasi calitatea puterii cosmice primita de Pamânt se schimba ciclic, urmând miscarea de rotatie a axei Pamântului. Acum, punctul interesat este ca aceasta rotatie înseamna o deplasare a centrului Pamântului.

Apartine astfel primei categorii a "miscarii în timp" sau "miscarii subiective". dar "subiectul" implicat aici este individul al carui centru fizic este una cu centru Pamântului, adica cu marele Întreg planetar despre care am vorbit. Axa polara, cel putin în mod simbolic, reprezinta "EU SUNT"-ul acestui Întreg planetar. Întruct se misca, ea îsi schimba relatia cu stelele de care pare "a fi legata". cu alte cuvinte Sinele Întregului planetar se modifica, consonând cu diferite tonuri cosmice.

Aceste schimbari ale sinelui planetar constituie realitatea a ceea ce numim "Era Pestilor", "Era Varsatorului" etc., prin referire la precesia echinoctiilor - un efect secundar, nu o cauza. Astfel ziua reprezinta ciclul-unitate al omului individual, al cetateanului de pe suprafata acestui glob, care trebuie sa se roteasca pentru a avea toate punctele sale iluminate zilnic de soarele de amiaza (exceptând regiunile polare). "Anul" este ciclul unitate al omului-colectiv, o multime de fiinte raspândite pe toata suprafata globului. "Marele ciclu polar" reprezinta ciclul-unitate al Individului plantear, al carui centru este acelasi cu centrul Pamântului.

(Urmatoarea afirmatie în mod clar una stiintifica, se refera la cauzele precesiei si rotatiei polare: "Acest comportament specific al ecuatorului Pamântului (precesia) se datoreaza gravbitatiei Soarelui si a Lunii asupra proeminentei centurii ecuatoriale a Pamântului, combinata cu forta centrifuga la ecuatorul Pamântului. dupa cum ecuatorul sta inclinat fata de ecliptica, aceasta atractie tinde, per total, sa-si întinda inelul proeminent fata de însusi planul eclipticii. Dar învârtirea Pamântului în jurul axei sale previne aceasta si efectul rezultant este o foarte lenta miscare de precesie în unghiuri drepte fata de directia fortei de atractie, similara cu aceea exemplificata de atasarea unei mici greutati la exteriorul inelului unui giroscop. Trei cauze contribuie la producerea precesiei: daca Pamântul era o sfera perfecta, daca ecuatorul sau era în acelasi plan cu mersul sau în jurul Soarelui (si cu orbita lunara) sau daca Pamântul nu ar fi avut rotatie în jurul axei sale, atunci nu ar fi existat precesie." (Noua astronomie de Davis P. Todd)

Cu acest ultim ciclu avem de-a face cu ceea ce numim Creatorul cosmic. Fiecare "Era" cum ar fi Era Pestilor, începe cu o eliberare de puteri cosmice creative, ce devin materialele colectivate pe care oamenii le vor folosi la construirea civilizatiilor. Prin aceasta consideratie putem sa întelegem mai bine cele doua moduri în care opereaza aceasta rotatie a axei Pamântului. Schimbarea Stelei Polare înseamna schimbarea directiei corespunzatoare a axei - ceea ce este un lucru. Alt lucru este schimbarea pozitiei zodiacale a echinoctiilor. Prima se refera la axa polara - axa de integrare spirituala; ultima se refera la ecuator - cercul sau centura vitalitatii fiziologice. Acest dualism al axei polare si al ecuatorului este foarte important si va fi studiat mai jos.

Acesti doi factori nu sunt în mod obisnuit clar separati si aceasta poate duce la confuzii cu privire la începutul "Erei Varsatorului". Poate însemna ca axa polara, în miscarea sa, a devenit deja conectata cu "noua stea" (sau orice ar putea fi impulsul spiritual creativ al noii ere. Si totusi, Soarele poate ca nu a atins înca, prin miscarea de precesie a Echinoctiilor, constelatia Varsatorului - care s-ar referi la vitalitatea si manifestarea fiziologica a impulsului creativ al noii ere. Cu alte cuvinte, în timp ce impulsul spiritual creativ este deja deasupra noastra, va mai trebui ceva timp înainte ca fortele vitale care construiesc structurile exterioare ale noii ere sa opereze din plin.

Pentru un motiv particular - totusi, foarte reprezentativ pentru actualul stadiu de dezvoltare a omenirii - am abordat în special aspectul manifestarii fiziologice - acela care lucreaza cu relatia ecuatorului cu ecliptica si am uitat aspectul spiritual creativ - acela care lucreaza cu miscarea axei polare. Ceea ce ar trebui sa studiem si ceea ce va studia viitoarea astrologie oculta este cercul descris de poli în timpul perioadei de 25868 ani - Marele ciclu polar.