Citadela

Antoine de Saint-Exupery 

 LXXI

Interzic negustorilor sa-si laude prea mult marfurile. Caci ei se transforma repede in pedagogi si-ti prezinta ca scop ceea ce, prin esenta, nu e decât mijloc si, inselându-te astfel asupra drumului de urmat, te va degrada curând, caci, daca muzica lor e vulgara, iti vor fabrica pentru a o vinde un suflet vulgar. Or, daca e bine ca obiectele sa fie create pentru a fi de folos oamenilor, ar fi monstruos ca oamenii sa fie creati pentru a servi obiectelor drept lada de gunoi.

LXXIX

A venit intr-o zi cel care combatea pe tatal meu:

- Fericirea oamenilor... - spunea el.

Tatal meu i-a taiat vorba.

- Sa nu pronunti acest cuvânt in fata mea. Imi plac cuvintele ce poarta in ele greutatea continutului, dar cojile inutile le arunc.

- Totusi, spunea celalalt, daca tu, conducator al unui imperiu, nu esti primul care sa te ingrijesti de fericirea oamenilor...

- Nu ma ingrijesc, i-a spus tatal meu, sa alerg dupa vânt pentru a-mi face provizii din el, caci, daca-l pastrez nemiscat, vântul nu mai exista.

- Eu, spunea celalalt, daca as fi conducatorul unui imperiu, as vrea ca oamenii sa fie fericiti...

- Ah! i-a raspuns tatal meu, aici te inteleg mai bine. Acest cuvânt nu e lipsit de sens. Am cunoscut, intr-adevar oameni nefericiti si oameni fericiti. Am cunoscut, de asemenea, oameni grasi sau slabi, bolnavi sau sanatosi, vii sau morti. Si eu as vrea ca oamenii sa fie fericiti, asa cum ii vreau vii, nu morti. Desi trebuie, totusi, ca generatiile sa urmeze una alteia.

- Suntem, deci, de acord, a exclamat celalat.

- Nu, i-a raspuns tatal meu.

Si a reflectat dupa aceea:

"Caci atunci când vorbesti despre fericire, sau vorbesti despre o stare a omului, de a fi fericit asa cum e sanatos, si nu am nici o putere asupra acestei fervori a simturilor, sau vorbesti despre un obiect concret, pe care mi-ar placea sa-l dobândesc. Dar unde se afla el?

Pe acest om pacea il face fericit, celalalt este fericit in razboi, altul doreste singuratatea care-l exalta, altul, pentru a se exalta, are nevoie de vâltoarea zilelor de carnaval, altul isi gaseste bucuria meditând asupra stiintei, care este raspuns la intrebarile ce si le pune, altul o afla rugându-se, si pentru el nici o intrebare nu are sens.

Daca as vrea sa parafrazez fericirea, ti-as spune, poate, ca ea este pentru fierar - de a bate fierul incins, pentru marinar - de a naviga, pentru cel bogat - de a se imbogati, dar nu ti-as spune in felul acesta nimic din care sa ai ceva de invatat. Si, dealtfel, fericirea câteodata ar fi pentru cel bogat de a naviga, pentru fierar de a se imbogati, iar pentru marinar de a nu face nimic. Si, astfel, aceasta fantoma fara continut, pe care zadarnic iti inchipui ca ai pus mâna, iti scapa.

Daca vrei sa pricepi cuvântul, trebuie sa-l intelegi ca recompensa, si nu scop, caci atunci este lipsit de semnificatie. In acelasi fel, stiu despre un lucru ca este frumos, dar refuz frumusetea ca scop. Ai auzit vreodata un sculptor spunând:"Din aceasta piatra voi desprinde frumusetea?". Acesti sculptori de nimicuri se imbata de un lirism gaunos. Pe adevaratul sculptor il vei auzi spunând: "Incerc sa scot din aceasta piatra ceva care sa se asemene poverii care o port in mine. Nu pot sa ma eliberez astfel de ea, decât cioplind." Si chiar daca chipul ce va apare va fi greoi si imbatranit, sau va fi o masa diforma, sau va fi o imagine a tineretii adormite, vei spune ca opera e frumoasa, daca sculptorul e mare. Caci frumusetea, de asemenea, nu este scop, ci recompensa.

Iar când ti-am spus inainte ca fericirea ar fi pentru cel bogat de a se imbogati, te-am mintit. Caci e vorba de focul bucuriei ce incoroneaza o cucerire oarecare, eforturile si truda lui vor fi cele rasplatite. Iar daca viata ce se intinde inaintea lui ii va apare pentru un moment ca fiind imbatatoare, inseamna ca simte acelasi lucru cu cel al carui suflet se umple de bucurie admirând de pe vârful muntelui privelistea ce i se ofera ca o rasplata a eforturilor sale.

Iar daca-ti spun ca fericirea pentru hot este de a sta la pânda sub lumina stelelor, inseamna ca exista in el o parte ce trebuie salvata si o rasplata pentru aceasta parte. Caci a acceptat frigul, nesiguranta si singuratatea. Râvneste aurul ca pe ceva ce-l va transforma intr-un arhanghel, caci greoi si vulnerabil, si-l inchipuie pe cel ce se indeparteaza strângând aurul la piept ca fiind inaltat de aripi nevazute.

In tacerea iubirii mele, am petrecut mult timp privindu-i pe supusii mei ce par fericiti. Si mi-am inchipuit intotdeauna ca au aflat fericirea, asa cum statuia si-a aflat frumusetea tocmai pentru ca nu au cautat-o.

Si mi s-a parut intotdeauna ca acesta era semn al perfectiunii lor si al calitatii inimii lor. Si numai aceleia care poate spune: "Sunt atât de fericita", deschide-i usa casei tale pentru toata viata, caci fericirea ce i se citeste pe obraz este semn al valorii ei, caci vine dintr-o inima ce si-a primit rasplata.

Nu-mi cere, deci, mie conducator al unui imperiu, de a cuceri fericirea pentru tot poporul meu. Nu-mi cere mie, sculptor, sa alerg dupa frumusete: m-as opri in loc, nestiind incotro sa alerg. Cere-mi doar sa le cladesc un suflet in care un asemenea loc sa poata arde."

Ratingul mediu al utilizatorilor

   (0 vot(uri))