Afiseaza cosul
Cosul tau este gol.
Cine e pe fir
Avem 22 vizitatori online
Prima pagină
Despre noi
Proiecte/Acţiuni
Noua Paradigmă Culturală
De-ale Spiritului
Alimentaţie
Preţuim animalele
Articole, eseuri etc
Recomandări
Servicii
Cum cumpăr cărţi
Linkuri
Anunţuri
Fă o donaţie !
Contact
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Forum Aqvarius
Blog membri
Magazin Online

Afiseaza toate produsele


Cautare avansata




Ti-ai uitat parola?
Nu ai cont aici? Fa-ti unul
Lasaţi aurul negru în pamânt
 

Vizualizari : 1413    

Marcat ca favorit : 114


 Lasaţi aurul negru în pamânt

“Ultima vârsta este din fierul cel tare. Îndata au izbucnit în aceasta epoca de metal inferior toate nelegiuirile. Rusinea, adevarul si credinta au disparut si în locul lor au aparut înselaciunea, minciuna, siretlicul, violenta si pofta criminala de înavutire.

Corabierul a întins pânzele în bâtaia vânturilor pe care pâna acum nu le cunostea bine, iar piepturile de corabii, care statusera multa vreme în muntii cei înalti, au saltat pe valuri necunoscute. Cu chibzuinta, masuratorul a însemnat cu lungi hotare ogorul, care mai înainte era comun, ca aerul si lumina soarelui. Si n-a fost de-ajuns ca pamântului bogat sa i se ceara doar roadele si hrana trebuincioasa, ci s-a patruns în maruntaiele lui, de unde s-au scos bogatiile, aceste atâtatoare la rau, ce stateau ascunse în umbrele Styxului. Acum a iesit la iveala fierul si aurul mai vinovat decât fierul. A aparut razboiul, care se foloseste de ambele metale, si cu mâini însângerate a ridicat armele zanganitoare. Acum se traieste din jaf. Nu e sigura gazda pe oaspe, nici socrul de ginere. Pâna si dragostea dintre frati e rara. Sotul pândeste moartea sotiei, iar aceasta pe a sotului. Mamele vitrege pregatesc otravuri ucigase, fiul vrea sa stie din vreme anii ce-i mai are de trait tatal. Pietatea zace învinsa, iar fecioara Astreea (zeita dreptatii), ultima dintre divinitati, paraseste pamântul mânjit de crime.”


Am inceput cu acest citat din Ovidiu (Metamorfoze - cele patru varste) pentru a crea o atmosfera mai larga discutiei despre aurul negru sau cum I se mai spune petrolului.

Daca pentru poetul latin si pentru o viziune spirituala a acelor vremuri a scormoni in maruntaiele pamantului dupa fier si apoi aur era un semn al decaderii umane sa incercam sa vedem cum stam in ceea ce priveste actul de a scoate petrolul din pamant.

Actul a devenit banal in societatea contemporana. Mai mult, el este de invidiat pentru multi fiindca petrolul inseamna bani, multi bani. De asta I se si spune si aurul negru.

Dar ce este defapt petrolul. Numele modern, aurul negru, vorbeste foarte mult despre ceea ce inseamna. El este dupa cum are si culoarea o substanta foarte neagra ca semnificatie. Vibratia petrolului este una din cele mai joase vibratii de pe pamant. Este intr-un fel opusul vibratiei aurului.

Definitia data de dex este urmatoarea:

“PETRÓL s.n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamânt si care serveste drept materie prima în industria chimica; titei. ? Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare ce cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în lampi cu fitil pentru iluminat sau încalzit; gaz. – Din fr. pétrole.


Dar cu putina imaginatie putem sa intelegem ca petrolul este un reziduu. E o substanta ramasa de-a lungul secolelor din transformarea organismelor vii, sau dupa cum spune definitia poate fi obtinut si din carbune sau oxid de carbon.

 

Dar sa ne referim in continuare la acel petrol scos din pamant…..El este un punct nevralgic, o problema pe care planeta stie s-o rezolve integrandu-l in maruntaiele ei. Nu stiu in ce masura stim noi oamenii sa integram in viata noastra acest rest al organismelor ce au murit si s-au transfomat.

Acum toata lumea stie ca petrolul este motorul deplasarilor pe aceasta planeta. Si cand spun deplasare ma gandesc la toate acele motoare care functionand pe baza petrolului cara oameni, fac intalnirile posibile, fac afacerile sa mearga, dau o dinamica lumii.

Toata lumea stie ca petrolul este o sursa de poluare. Dupa cum toata lumea stie ca motoare alternative mai putin costisitoare si mult mai putin poluante sunt inventate de zeci de ani, dar din anumite interese, in special financiare, nu se doreste lansarea lor pe piata. Desigur acei oameni care stapanesc afacerea mondiala numita petrol si care sunt foarte bogati si au multa putere nu doresc deloc sa-si piarda pozitia si sursele uriase de venit. Nu are rost sa insitam asupra acestui aspect. Ramane doar sa-mi afirm credinta ca in viitorul apropiat se va da drumul la tehnologie si se vor creea motoare care sa functioneze pe ceva mai “sanatos” pentru mediu decat petrolul. Si dincolo de credinta mea, va invit sa credeti si voi acelasi lucru fiindca devenim mai puternici. Si nu in ultimul rand ii invit pe cei responsabili sa ia o decizie in aceste sens, decizie ce se va dovedi inteleapta pentru toata lumea.


Dar nu asta este principala sursa de ingrijorare…Sa trecem peste faptul ca petrolul este “esenta” miscarii…


Intristator este faptul ca petrolul este din ce in ce mai prezent in viata noastra si nu constientizam asta. Si cand spun in viata noastra ma refer la intimitatea noastra, la corpul nostru.

Astazi se obisnuieste ca oamenii sa manance petrol fara sa stie. Sa se spele cu petrol fara sa stie. Sa se imbrace in petrol, sa se dea cu petrol pe fata crezand ca se fac mai frumosi.

Oamenii dau bani pe petrol si cred ca fac ceva inspre binele lor. Lucrurile stau total invers.

AM ajuns sa facem zilnic baie in petrol si sa nu stim asta. Dar ar fi bine sa-I spunem pe nume petrolului fiindca poate asa suntem mai usor de inteles. Facem baie intr-un aur negru, intr-un soare negru. Ne imbaiem si plutim intr-o vibratie extrem de joasa fara sa constientizam acest lucru.

Se cuvine sa intelegem ca alegand produse din petrol, mai ales consumand alimente cu multe substante derivate din petrol ne facem un mare deserviciu.

Se cuvine sa intelegem ca oricat de atragatoare ar fi acele produse cosmetice, facute din petrol au un efect foarte nociv asupra noastra chiar daca pe ele este scris cuvantul magic “natural”. Este o capcana mare. Dandu-ne in locuri intime cu petrol, poluam acele locuri si ne poluam fiinta si fiintarea.

E de dorit sa identificam acele produse din petrol si sa le evitam. A venit timpul sa constientizam si sa mentalizam la o scara cat mai mare ca aurul negru trebuie lasat in pamant. Timpul lui s-a dus.

Iar noi avem nevoie de binefacerile planetei si ale naturii. De acele daruri care sa ne incante, care sa ne mangaie. Atat de usor ar fi, daca ne-am pune imaginatia la “bataie”. Ne putem parfuma cu busuioc, cu menta, cu atatea alte plante. Putem sa spalam cu alte chestii vasele. Putem sa alegem o mancare mai sanatoasa fara derivate din petrol. Cu detergentul e mai greu, dar cu siguranta sunt solutii.


Acum imi revine “bucuria” de a va povesti cum am devenit asa de pornit pe aceasta “bogatie” moderna…

Stiam de mult timp despre vibratia joasa a petrolului, despre efectele lui nu tocmai “ortodoxe”, dar departe de a fi “inversunat”.

Intr-o zi aflat undeva in centrul Bucurestiului cu ale asociatiei treburi (vindeam margele) o prietena a venit sa se intalneasca cu mine si cu Ioana. Avea cu ea niste lumanari mari facute din ceara de albine si i-a spus Ioanei: “Uite, lumanarile acestea sunt din ceara si sunt facute de nu stiu ce calugari.” Iar Ioana a raspuns “Da, frumos ca sunt din cera. Stiu ca multe lumanari sunt facute din parafina. Da oare ce-I aia parafina?”. Ea a raspuns “Parafina este un derivat al petrolului.” Ioana glumind a continuat: “Inseamna ca pretul lumanarilor fluctueaza in functie de cotatia barilului de la bursa”.

Eu nu am fost prezent la dialog, dar in cateva minute am aflat ce s-a vorbit si ceva m-a intepat in suflet. Mi-a explodat mintea si am reactionat dramatico-patetic afland ca biserica e plina de petrol, ca acele lumanari pe care oamenii le aprind pentru cele sfinte sunt facute dintr-o substanta cu o vibratie foarte joasa. E si firesc ca in casa Domnului sa fie tocmai ce e mai negru pe pamant.

Bineinteles ca imediat mi-a venit in minte ca painea impartasaniei este o banala bucata de paine facuta din faina alba (cu aditivi din petrol) careia I se mai spune datorita efectelor sale si otrava alba. Mi-am amintit de vinul contrafacut pe care il duc oamenii fara sa stie la biserica la sfintire si apoi il considera sangele domnului.

Reactia mea a fost pe masura, iar a mea prietena care este o fire mai religioasa si mai apropiata de biserica s-a cam speriat si cred ca si suparat pe reactia mea. Port de mult timp in suflet nemultumirea ca in multe rituri in sfanta biserica a intrat ceea ce e mai putin sfant.

Sa nu ma intelegeti gresit. Sunt total dezamagit de biserica si de cei care o reprezinta. De aceea si stau departe de ea, trecandu-I pragul doar cand pot gasi liniste. Oricum pentru mine biserica este intreaga planeta, iar sacrul si profanul este o realitate a constiintei noastre. Dar ma intereseaza problematica religioasa atat timp cat ea reprezinta o realitate la care omenirea se concentreaza, se raporteaza. Conditia mea umana ma face sa-mi pun intrebari, sa fiu curios, sa inteleg.

Al doilea eveniment care a declansat “scrierea” acestor randuri si rugamintea mea de a le trimite mai departe s-a intamplat la cateva zile dupa patania cu lumanarile, mai exact, in duminica floriilor din acest an si are legatura cu una din micile bucurii pe care mi le permit cand am ocazia.


De cand eram adolescent imi placea foarte mult sa-mi aprind tigarile cu bete de chibrituri. Nu stiu de ce. Poate ca focul e mai viu astfel si poate ca trezeste ceva in mine...

Intr-o zi un prieten imi spune “Vezi lichidul ala care se scurge pe batul de chibrit de la cap in jos imediat ce-l aprinzi? Stii de la ce e ? De la faptul ca acum se pune si petrol in acel amestec.”

Atat mi-a trebuit. Adica si in acele momente cand ma bucuram ca imi aprindeam tigara cu un bat de chibrit nu scapam de petrol. Tot ce trebuia sa stiu, stiam. Iar supararea si sentimentul ca am fost lovit in ce era mai drag s-au transformat intr-o atitudine clara. Pornim campania : “Lasati aurul negru in pamant”. Suna poate amuzant.

Deloc a fi asa. Oameni!!!!!!!!!!! lasati aurul negru in pamant. Constientizati adevarul ca petrolul este foarte toxic si ca omului i-au fost date alimente destule pe planeta cu ce sa se hraneasca. I-au fost date destule substante din care sa faca cosmetice sau cu care sa se spele si sa-si spele hainele.

Pe pamant au trait oameni deosebiti care prin efortul si mintea lor au conceput acele motoare care sa fie mai putin poluante sau foarte putin poluante.


Ajunge!!! Haideti sa constientizam impreuna ca aurul negru trebuie lasat in pamant pentru ca impreuna noi sa ne bucuram de o viata mai frumoasa. Planeta stie ce sa faca cu el. Noi ne otravim viata cu el fara sa constientizam.


In timpul in care ma gandeam ca o sa scriu aceste randuri pretul barilului a atins cea mai ridicata cota din istorie: undeva la 70 de dolari barilul. Nu ma mai mira nimic. In aceste momente de sfarsit de ciclu ceea ce are cea mai mica valoare costa cel mai mult. Dar e spre "bine", fiindca se pare ca am coborat atat de mult, incat e greu sa mai coboram. Ramane sa urcam si sa tot urcam.

Ramane sa intelegem ca cei mai bogati oameni sunt cei din lumea petrolului. Ca gardianul lumii are drept presedinte un om care a fost sustinut de lumea petrolului, ca Dick Cheney care este in spatele lui Bush s-a imbogatit groaznic de mult din petrol in ultimii 5 ani de cand e vicepresedinte si ca se intampla multe dezastre din cauza nebuniei de a detine petrol.


Si ca incheiere va spun ca gandidu-ma acum ceva timp ce o sa scriu despre lasati petrolul in pamant mi-am amintit una din pataniile copilariei pe cand aveam 5-6 ani. Eu mi-am trait copilaria in Moinesti intr-o zona in care s-a extras mult petrol. Raurile satului - cartierului Vasiesti, cum i se mai spune - erau toate poluate de petrol si pentru a se mai filtra din ce se scurgea pe rau, muncitorii au facut dese gropi adanci in care se scurgea petrolul. Intr-o zi de joaca cand alergam pe malul unui parau am cazut in una din acele gropi. A fost una din cele mai mari sperieturi pe care am putut sa le am in viata mea. Imaginati-va un copil cu parul blond, cu parul de aur, caci de culoarea aurului era parul meu cand eram mic, cazut in negrul petrolului. Acum atat imi amintesc ca am cazut si m-am speriat foarte tare ceea ce cred ca a insemnat mult pentru mine, fiindca nu am fost un copil speriat sau fricos; dimpotriva.

Iar de cand mi-am amintit acest lucru, parca ceva din mine care ma apasa a disparut. Parca imi simt parul mult mai auriu, desi intre timp si-a mai inchis culoarea.

Sa lasam aurul negru in pamant si sa scoatem la iveala aurul viu din inimile noastre.


   
Citeaza acest articol in websitul tau
Bifeaza articolul ca favorit
Tipareste
Trimite unui prieten
Articole inrudite

Cuvinte-cheie : Aurul negru, Ovidiu, Metamorfoze, vibratia petrolului, transformarea organismelor vii, Roca sedimentara lichida, hidrocarburi, petrolul esenta miscarii, vibratii joase, centrul Bucurestiului, sacrul si profanul, Lasati aurul negru in pamant, duminica floriilor, sangele domnului, derivate din petrol, petrolul otrava


Comentariile utilizatorilor  
 

Ratingul mediu al utilizatorilor

   (0 vot(uri))

 


Adauga comentariul tau
Nume
E-mail
Titlu  
 
Comentariu
 
Caractere disponibile: 600
   Anunta-ma daca apar comentarii in continuarea acestuia
  Scrie rezultatul operatiei de mai jos:
 8          T        
SC     L    R I   BKA
 6    XSG   T7K      
 K     W      U   NQN
8XA           W      
   
   

Nu s-a postat niciun comentariu

© 2012 Asociatia Aqvarius
Webdesign: George Acu