Vizualizari : 1413  |
Marcat ca favorit : 114 |
Lasaţi aurul negru în pamânt
“Ultima vârsta este din fierul cel tare. Îndata au izbucnit în aceasta epoca de metal inferior toate nelegiuirile. Rusinea, adevarul si credinta au disparut si în locul lor au aparut înselaciunea, minciuna, siretlicul, violenta si pofta criminala de înavutire.
Corabierul a întins pânzele în bâtaia vânturilor pe care pâna acum
nu le cunostea bine, iar piepturile de corabii, care statusera multa
vreme în muntii cei înalti, au saltat pe valuri necunoscute. Cu
chibzuinta, masuratorul a însemnat cu lungi hotare ogorul, care mai
înainte era comun, ca aerul si lumina soarelui. Si n-a fost de-ajuns ca
pamântului bogat sa i se ceara doar roadele si hrana trebuincioasa, ci
s-a patruns în maruntaiele lui, de unde s-au scos bogatiile, aceste
atâtatoare la rau, ce stateau ascunse în umbrele Styxului. Acum a iesit
la iveala fierul si aurul mai vinovat decât fierul. A aparut razboiul,
care se foloseste de ambele metale, si cu mâini însângerate a ridicat
armele zanganitoare. Acum se traieste din jaf. Nu e sigura gazda pe
oaspe, nici socrul de ginere. Pâna si dragostea dintre frati e rara.
Sotul pândeste moartea sotiei, iar aceasta pe a sotului. Mamele vitrege
pregatesc otravuri ucigase, fiul vrea sa stie din vreme anii ce-i mai
are de trait tatal. Pietatea zace învinsa, iar fecioara Astreea (zeita
dreptatii), ultima dintre divinitati, paraseste pamântul mânjit de
crime.”
Am inceput cu acest citat din Ovidiu (Metamorfoze - cele patru varste)
pentru a crea o atmosfera mai larga discutiei despre aurul negru sau
cum I se mai spune petrolului.
Daca pentru poetul latin si pentru o viziune spirituala a acelor
vremuri a scormoni in maruntaiele pamantului dupa fier si apoi aur era
un semn al decaderii umane sa incercam sa vedem cum stam in ceea ce
priveste actul de a scoate petrolul din pamant.
Actul a devenit banal in societatea contemporana. Mai mult, el este
de invidiat pentru multi fiindca petrolul inseamna bani, multi bani. De
asta I se si spune si aurul negru.
Dar ce este defapt petrolul. Numele modern, aurul negru, vorbeste
foarte mult despre ceea ce inseamna. El este dupa cum are si culoarea o
substanta foarte neagra ca semnificatie. Vibratia petrolului este una
din cele mai joase vibratii de pe pamant. Este intr-un fel opusul
vibratiei aurului.
Definitia data de dex este urmatoarea:
“PETRÓL s.n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare
bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu
miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de
alti compusi organici, care se extrage din pamânt si care serveste
drept materie prima în industria chimica; titei. ? Petrol sintetic =
combustibil cu proprietati asemanatoare ce cele ale titeiului, obtinut
pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare
catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în
lampi cu fitil pentru iluminat sau încalzit; gaz. – Din fr. pétrole.
Dar cu putina imaginatie putem sa intelegem ca petrolul este un
reziduu. E o substanta ramasa de-a lungul secolelor din transformarea
organismelor vii, sau dupa cum spune definitia poate fi obtinut si din
carbune sau oxid de carbon.
Dar sa ne referim in continuare la acel petrol scos din pamant…..El
este un punct nevralgic, o problema pe care planeta stie s-o rezolve
integrandu-l in maruntaiele ei. Nu stiu in ce masura stim noi oamenii
sa integram in viata noastra acest rest al organismelor ce au murit si
s-au transfomat.
Acum toata lumea stie ca petrolul este motorul deplasarilor pe
aceasta planeta. Si cand spun deplasare ma gandesc la toate acele
motoare care functionand pe baza petrolului cara oameni, fac
intalnirile posibile, fac afacerile sa mearga, dau o dinamica lumii.
Toata lumea stie ca petrolul este o sursa de poluare. Dupa cum toata
lumea stie ca motoare alternative mai putin costisitoare si mult mai
putin poluante sunt inventate de zeci de ani, dar din anumite interese,
in special financiare, nu se doreste lansarea lor pe piata. Desigur
acei oameni care stapanesc afacerea mondiala numita petrol si care sunt
foarte bogati si au multa putere nu doresc deloc sa-si piarda pozitia
si sursele uriase de venit. Nu are rost sa insitam asupra acestui
aspect. Ramane doar sa-mi afirm credinta ca in viitorul apropiat se va
da drumul la tehnologie si se vor creea motoare care sa functioneze pe
ceva mai “sanatos” pentru mediu decat petrolul. Si dincolo de credinta
mea, va invit sa credeti si voi acelasi lucru fiindca devenim mai
puternici. Si nu in ultimul rand ii invit pe cei responsabili sa ia o
decizie in aceste sens, decizie ce se va dovedi inteleapta pentru toata
lumea.
Dar nu asta este principala sursa de ingrijorare…Sa trecem peste faptul ca petrolul este “esenta” miscarii…
Intristator este faptul ca petrolul este din ce in ce mai prezent in
viata noastra si nu constientizam asta. Si cand spun in viata noastra
ma refer la intimitatea noastra, la corpul nostru.
Astazi se obisnuieste ca oamenii sa manance petrol fara sa stie. Sa
se spele cu petrol fara sa stie. Sa se imbrace in petrol, sa se dea cu
petrol pe fata crezand ca se fac mai frumosi.
Oamenii dau bani pe petrol si cred ca fac ceva inspre binele lor. Lucrurile stau total invers.
AM ajuns sa facem zilnic baie in petrol si sa nu stim asta. Dar ar
fi bine sa-I spunem pe nume petrolului fiindca poate asa suntem mai
usor de inteles. Facem baie intr-un aur negru, intr-un soare negru. Ne
imbaiem si plutim intr-o vibratie extrem de joasa fara sa constientizam
acest lucru.
Se cuvine sa intelegem ca alegand produse din petrol, mai ales
consumand alimente cu multe substante derivate din petrol ne facem un
mare deserviciu.
Se cuvine sa intelegem ca oricat de atragatoare ar fi acele produse
cosmetice, facute din petrol au un efect foarte nociv asupra noastra
chiar daca pe ele este scris cuvantul magic “natural”. Este o capcana
mare. Dandu-ne in locuri intime cu petrol, poluam acele locuri si ne
poluam fiinta si fiintarea.
E de dorit sa identificam acele produse din petrol si sa le evitam.
A venit timpul sa constientizam si sa mentalizam la o scara cat mai
mare ca aurul negru trebuie lasat in pamant. Timpul lui s-a dus.
Iar noi avem nevoie de binefacerile planetei si ale naturii. De
acele daruri care sa ne incante, care sa ne mangaie. Atat de usor ar
fi, daca ne-am pune imaginatia la “bataie”. Ne putem parfuma cu
busuioc, cu menta, cu atatea alte plante. Putem sa spalam cu alte
chestii vasele. Putem sa alegem o mancare mai sanatoasa fara derivate
din petrol. Cu detergentul e mai greu, dar cu siguranta sunt solutii.
Acum imi revine “bucuria” de a va povesti cum am devenit asa de pornit pe aceasta “bogatie” moderna…
Stiam de mult timp despre vibratia joasa a petrolului, despre
efectele lui nu tocmai “ortodoxe”, dar departe de a fi “inversunat”.
Intr-o zi aflat undeva in centrul Bucurestiului cu ale asociatiei
treburi (vindeam margele) o prietena a venit sa se intalneasca cu mine
si cu Ioana. Avea cu ea niste lumanari mari facute din ceara de albine
si i-a spus Ioanei: “Uite, lumanarile acestea sunt din ceara si sunt
facute de nu stiu ce calugari.” Iar Ioana a raspuns “Da, frumos ca sunt
din cera. Stiu ca multe lumanari sunt facute din parafina. Da oare ce-I
aia parafina?”. Ea a raspuns “Parafina este un derivat al petrolului.”
Ioana glumind a continuat: “Inseamna ca pretul lumanarilor fluctueaza
in functie de cotatia barilului de la bursa”.
Eu nu am fost prezent la dialog, dar in cateva minute am aflat ce
s-a vorbit si ceva m-a intepat in suflet. Mi-a explodat mintea si am
reactionat dramatico-patetic afland ca biserica e plina de petrol, ca
acele lumanari pe care oamenii le aprind pentru cele sfinte sunt facute
dintr-o substanta cu o vibratie foarte joasa. E si firesc ca in casa
Domnului sa fie tocmai ce e mai negru pe pamant.
Bineinteles ca imediat mi-a venit in minte ca painea impartasaniei
este o banala bucata de paine facuta din faina alba (cu aditivi din
petrol) careia I se mai spune datorita efectelor sale si otrava alba.
Mi-am amintit de vinul contrafacut pe care il duc oamenii fara sa stie
la biserica la sfintire si apoi il considera sangele domnului.
Reactia mea a fost pe masura, iar a mea prietena care este o fire
mai religioasa si mai apropiata de biserica s-a cam speriat si cred ca
si suparat pe reactia mea. Port de mult timp in suflet nemultumirea ca
in multe rituri in sfanta biserica a intrat ceea ce e mai putin sfant.
Sa nu ma intelegeti gresit. Sunt total dezamagit de biserica si de
cei care o reprezinta. De aceea si stau departe de ea, trecandu-I
pragul doar cand pot gasi liniste. Oricum pentru mine biserica este
intreaga planeta, iar sacrul si profanul este o realitate a constiintei
noastre. Dar ma intereseaza problematica religioasa atat timp cat ea
reprezinta o realitate la care omenirea se concentreaza, se raporteaza.
Conditia mea umana ma face sa-mi pun intrebari, sa fiu curios, sa
inteleg.
Al doilea eveniment care a declansat “scrierea” acestor randuri si
rugamintea mea de a le trimite mai departe s-a intamplat la cateva zile
dupa patania cu lumanarile, mai exact, in duminica floriilor din acest
an si are legatura cu una din micile bucurii pe care mi le permit cand
am ocazia.
De cand eram adolescent imi placea foarte mult sa-mi aprind tigarile cu
bete de chibrituri. Nu stiu de ce. Poate ca focul e mai viu astfel si
poate ca trezeste ceva in mine...
Intr-o zi un prieten imi spune “Vezi lichidul ala care se scurge pe
batul de chibrit de la cap in jos imediat ce-l aprinzi? Stii de la ce e
? De la faptul ca acum se pune si petrol in acel amestec.”
Atat mi-a trebuit. Adica si in acele momente cand ma bucuram ca imi
aprindeam tigara cu un bat de chibrit nu scapam de petrol. Tot ce
trebuia sa stiu, stiam. Iar supararea si sentimentul ca am fost lovit
in ce era mai drag s-au transformat intr-o atitudine clara. Pornim
campania : “Lasati aurul negru in pamant”. Suna poate amuzant.
Deloc a fi asa. Oameni!!!!!!!!!!! lasati aurul negru in pamant.
Constientizati adevarul ca petrolul este foarte toxic si ca omului i-au
fost date alimente destule pe planeta cu ce sa se hraneasca. I-au fost
date destule substante din care sa faca cosmetice sau cu care sa se
spele si sa-si spele hainele.
Pe pamant au trait oameni deosebiti care prin efortul si mintea lor
au conceput acele motoare care sa fie mai putin poluante sau foarte
putin poluante.
Ajunge!!! Haideti sa constientizam impreuna ca aurul negru trebuie
lasat in pamant pentru ca impreuna noi sa ne bucuram de o viata mai
frumoasa. Planeta stie ce sa faca cu el. Noi ne otravim viata cu el
fara sa constientizam.
In timpul in care ma gandeam ca o sa scriu aceste randuri pretul
barilului a atins cea mai ridicata cota din istorie: undeva la 70 de
dolari barilul. Nu ma mai mira nimic. In aceste momente de sfarsit de
ciclu ceea ce are cea mai mica valoare costa cel mai mult. Dar e spre
"bine", fiindca se pare ca am coborat atat de mult, incat e greu sa mai
coboram. Ramane sa urcam si sa tot urcam.
Ramane sa intelegem ca cei mai bogati oameni sunt cei din lumea
petrolului. Ca gardianul lumii are drept presedinte un om care a fost
sustinut de lumea petrolului, ca Dick Cheney care este in spatele lui
Bush s-a imbogatit groaznic de mult din petrol in ultimii 5 ani de cand
e vicepresedinte si ca se intampla multe dezastre din cauza nebuniei de
a detine petrol.
Si ca incheiere va spun ca gandidu-ma acum ceva timp ce o sa scriu
despre lasati petrolul in pamant mi-am amintit una din pataniile
copilariei pe cand aveam 5-6 ani. Eu mi-am trait copilaria in Moinesti
intr-o zona in care s-a extras mult petrol. Raurile satului -
cartierului Vasiesti, cum i se mai spune - erau toate poluate de petrol
si pentru a se mai filtra din ce se scurgea pe rau, muncitorii au facut
dese gropi adanci in care se scurgea petrolul. Intr-o zi de joaca cand
alergam pe malul unui parau am cazut in una din acele gropi. A fost una
din cele mai mari sperieturi pe care am putut sa le am in viata mea.
Imaginati-va un copil cu parul blond, cu parul de aur, caci de culoarea
aurului era parul meu cand eram mic, cazut in negrul petrolului. Acum
atat imi amintesc ca am cazut si m-am speriat foarte tare ceea ce cred
ca a insemnat mult pentru mine, fiindca nu am fost un copil speriat sau
fricos; dimpotriva.
Iar de cand mi-am amintit acest lucru, parca ceva din mine care ma
apasa a disparut. Parca imi simt parul mult mai auriu, desi intre timp
si-a mai inchis culoarea.
Sa lasam aurul negru in pamant si sa scoatem la iveala aurul viu din inimile noastre.
|