hagavad-Gītā
reprezinta cea mai cuprinzatoare sinteza a spiritualitatii indiene, în care
sunt asimilate teze foarte diferite, cum ar fi transcendentalismul monist
upanisadic (preluat ulterior de Vedānta), dualismul Sāmkya, teismul de
tip devotional si tehnicile spirituale yoga; întregul poem apare ca un amestec
antinomic de reprezentari arhaice, uneori naive, si de rafinate solutii în
problema optiunii si a libertatii.
Bhagavad-Gītā
a integrat toate modalitatile
de transcendere a actului si ale constiintei fenomenale; asezand lucid si
deliberat formulele ritualiste ale lumii arhaice alaturi de doctele formule de
alienare ale constiintei, ea a reusit sa decanteze astfel esenta lor comuna si
semnificatia lor universala, desprinsa de contextul cultural care le-a facut
posibile. De aceea ar fi greu sa admitem ca textul marcheaza numai un moment
sincretist; el este mai mult decat atat: un moment de lucida analiza aspirand la
descoperirea functiei comune în pluralitatea experientelor spirituale indiene.
Dincolo
de continutul sau filosofic, poemul este încarcat de o maretie si o fascinatie
ce tin de esenta sa dramatica.
Sergiu
Al-George
CUPRINS
Nota
introductiva 9
I.
Descumpanirea lui Arjuna 25
II.
Yoga discriminarii 35
III.
Yoga faptei 53
IV.
Yoga cunoasterii si a faptei 63
V.
Yoga renuntarii 73
VI.
Yoga concentrarii 81
VII.
Yoga cunoasterii si a intelegerii 93
VIII.
Yoga salvarii in Brahman 101
IX.
Yoga tainei regesti 109
X.
Yoga intruchiparilor divine 117
XI.
Viziunea celui cu multe forme 127
XII.
Yoga daruirii de sine 145
XIII.
Yoga discriminarii intre natura si spirit 151
XIV.
Yoga deosebirii celor trei tendinte 159
XV.
Yoga spiritului supreme 167
XVI.
Yoga deosebirii dintre starea divina si cea demonica 173
XVII.
Yoga deosebirii celor trei credinte 178
XVIII.
Yoga renuntarii si a eliberarii 187
Anexe
Note
207
Index
sanskrit 225
Index
de nume 229
