Domnia cantităţii; distrugerea calităţii alimentelor

VII. Iisus si graul (o lectie a iubirii)
*** Anexa (in afara de tabele, definitii, categorii, tipuri, franturi de legislatii referitoare la aditivi, se regaseste printr-o poezie si nobila exprimare artistica)

I. INTRODUCERE (sus)

A. Alaturi de alte organizatii guvernamentale si neguvernamentale asociatia Aqvarius promoveaza alimentatia naturala si sanatoasa, avandu-se in vedere alarmanta denaturare si artificializare a alimentelor ce are un rol foarte important in aparitia cancerului si a altor boli si favorizeaza cresterea deceselor cauzate de cancer.

            Alimentatia zilnica reprezinta principalul mijloc prin care poate fi ingrijita sanatatea si este cel mai simplu mod de prevenire a bolilor si "a preveni este mai usor decat a trata".
            Hypocrates afirma: "Alimentele sa va fie medicamente si medicamentele sa va fie alimente!", cuvinte ce, din pacate, aveau mai mult ecou in antichitate decat au acum. De aceea trebuie sa acordam o atentie sporita produselor pe care le consumam.
            Desigur, alimentatia nu este singurul factor de care depinde starea sanatatii noastre, dar ea are un rol deosebit de important, iar pentru a-l intelege trebuie sa trecem dincolo de limbajul si explicatiile strict medicale, chimice sau fizice, fara a le ignora. Trebuie sa nu uitam ca alimentele sunt un rod al vietii si doar viata daruieste viata.
            Consumul alimentelor presupune un act de comunicare si inseamna cu mult mai mult decat "necesitate fiziologica". Emitatorul acestui proces de comunicare este alimentul, iar receptor - organismul. Intre aliment si organism se stabilesc fara indoiala diferite relatii si calitatea acestora este data de calitatea alimentatiei. Calitatea vietii ca intreg este conferita de diferitele moduri prin care omul comunica cu mediul inconjurator, cu semenii sai si cu el insusi.
            "A comunica" si-a alterat in limba romana sensul lui profund de a impartasi, pe care il avea printre altele etimonul sau, verbul latin communico,-are (a face comun; a imparti ceva cu cineva; a impartasi). Acest sens de a impartasi il pastreaza in limba romana verbul "a cumineca" ce are acelasi etimon.
            Indiferent de ceea ce mancam, intre alimente si organism, prin relationare, se realizeaza un schimb informational. In cazul alimentelor toxice, saracite, comunicarea se reduce la un simplu schimb informational intre organism si aliment, strict "a face comun" ceea ce este toxic , pe cand in cazul alimentelor naturale si sanatoase comunicarea devine cuminecatura, o binefacere pentru fiinta umana, iar "a comunica" devine a te cumineca, a te impartasi (intr-o acceptiune profund spirituala). Drumul de la doar "a face comun" ceva la "a te impartasi" este drumul de la hrana denaturata (devenita toxica prin chimizare, rafinare, tratare termica) la hrana naturala (aflata in starea ei primordiala, cat mai aproape de perfectiune).

Iar daca efectele alimentatiei naturale si sanatoase sunt miraculoase, cele ale mancarii denaturate sunt devastatoare si rezumate in urmatorul fragment:
"Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in schimb si se vad in timp."
Aqvarius sustine cele de mai sus afirmate de Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentara, in articolul "Efectele devastatoare ale unor E-uri periculoase", aparut in Curierul National din 7 februarie si publicat de Emilia Sercan.

            B. Subordonate ideilor de mai sus, Aqvarius va prezenta in acest material informatii despre metode specifice procesului de industrializare ce altereaza calitatea alimentelor. Si - cel mai important - vor fi "rezumate" si efectele nedorite si nebanuite ale unor alimente (in mare parte industrializate) asupra sanatatii umane. Accentul va cadea prioritar pe date si explicatii "stiintifice" - medicale si chimice, fara a fi neglijate informatii si motivatii de factura "filosofica". Argumentelor filosofice (metafizice sau religioase cum s-ar exprima altii) li se va acorda spatiu exclusiv cu alta ocazie.
            Redactarea acestui text este pe deplin motivata de alarmanta denaturare a calitatii alimentelor, ce reprezinta un risc deosebit de grav pentru sanatatea populatiei. Prin acest demers Aqvarius se situeaza intre publicul larg si institutii autorizate sa ateste in ce masura alimentele influenteaza sanatatea, facilitand accesul la informatiile si concluziile unor studii si cercetari intreprinse de organizatii nationale si internationale.
            De asemenea cei ce insufletesc Aqvarius doresc ca prin aceste randuri sa impartaseasca din experienta lor in ceea ce priveste alimentatia naturala si sanatoasa.
            Mai mult decat a umple un gol informational, acest material este un avertisment. In conditiile in care mare parte din alimente sunt din ce in ce mai toxice, a trata cu superficialitate hrana de zi cu zi si a consuma orice se gaseste pe rafturile magazinelor (si ceea ce reclamele spun ca este de buna calitate) poate cauza in timp aparitia unor boli extrem de periculoase, chiar mortale. Afirmatiile de mai sus sunt departe de orice exagerare.
            Aqvarius considera acest material si un protest fata de producatorii care de dragul performantelor economice si a profitului, altereaza constient sau inconstient calitatea alimentelor, fata de cei care incurajeaza consumul alimentelor toxice din alte considerente - ignoranta, publicitate, strategii economice, lipsa de atitudine in cazul persoanelor autorizate sa vegheze calitatea alimentelor (si poate mai mult, a vietii).
            C. Lectura acestui material ar putea genera o reactie de contrariere sau de adversitate fata de informatiile prezentate, nascand fireasca intrebare "Dar de mancat ce se poate manca?" De aceea sunt necesare cateva precizari:
      1 informatiile sunt prezentate in mod analitic si neutru insistandu-se asupra cat mai multor efecte negative a multora dintre alimente, datorita gravitatii situatiei in acest moment;
      2 a consuma in proportie de 100% alimente naturale este aproape imposibil, mai ales in mediu urban. De aceea este foarte necesar (platind tribut normalitatii) sa consumam cat mai multe alimente naturale si sanatoase in asa fel incat ele sa reprezinte cea mai mare parte a hranei zilnice.
      3 important este sa constientizam ce mancam si sa incercam sa eliminam din dieta noastra cat mai multe alimente toxice;
      4 cu fiecare aliment natural ce isi face loc in meniul zilnic, starea sanatatii noastre are de castigat.
            D. In finalul acestei introduceri este necesara mentionarea faptului ca toate informatiile reprezinta o succinta prezentare a unor probleme grave ce pot fi generate prin intermediul alimentatiei.
            Sugestii sau informatii despre modul ideal de a combina alimentele, despre o dieta personalizata in functie de varsta, sex, sau o anumita boala vor fi facute cu alta ocazie.
            Cei ce au redactat brosura considera ca vitala este cunoasterea efectelor negative ale unor alimente asupra sanatatii si a riscurilor pe care consumul lor il presupune, in conditiile in care multe din informatiile cuprinse in textul prezentat sunt foarte putin cunoscute de catre publicul larg, in conditiile in care alarmant de multe alimente toxice sunt cumparate zilnic si consumate fara a exista banuiala ca pot fi o sursa de boli inimaginabile si distrugatoare.

II. RAFINAREA (sus)

            Pentru a intelege mai bine paradoxul reprezentat de rafinare este bine sa stim care este definitia atribuita acestui termen de Dictionarul Explicativ al limbii romane: rafinare=proces tehnologic prin care se indeparteaza impuritatile din unele substante (alcool, uleiuri, zahar etc) in scopul imbunatatirii calitatii lor. Folosita la scara mondiala in procesul de industrializare a alimentatiei, rafinarea este adesea o metoda nociva al carei rezultat este saracirea si alterarea alimentelor.
            Prin rafinarea diverselor vegetale este obtinuta o gama variata de produse alimentare. Cele mai folosite sunt zaharul, uleiul si faina alba Introducem in acest capitol si faina alba in spiritul definitiei pe care o ofera DEX-ul rafinarii (a curata un produs de impuritati -!!!!) si a imaginii clasice pe care o au taratele si painea neagra drept alimente pentru porci.
            Printr-o analiza "la rece" asupra efectelor unor alimente obtinute prin rafinare, cum ar fi zaharul rafinat, uleiul rafinat, faina alba, se va putea intelege ca definitia este extrem de deplasata, iar "impuritatile indepartate" reprezinta valoarea nutritiva a alimentelor si echilibrul lor natural, care odata distrus poate cauza efecte dureroase asupra organismului.
           Nici pe departe nu se poate vorbi despre o imbunatatire, ci despre o alterare a calitatilor alimentelor, singura "imbunatatire" fiind la nivel cantitativ.

1. Zaharul rafinat (sus)

            A. Alaturi de faina alba acest aliment alcatuieste ceea ce s-ar putea denumi fara exagerare otrava alba. Ca si in cazul fainii albe, prin rafinare, zaharul este complet saracit fiindu-i inlaturate vitaminele, mineralele si fibrele. Prin consum constant, zaharul rafinat obliga organismul sa furnizeze suplimentar vitamine (mai ales din complexul B), de asemenea crom, magneziu si zinc absolut necesare procesului de transformare a glucozei in energie.
            Dincolo de faptul ca incarca organismul cu noi sarcini saracindu-l de anumite elemente vitale, el nu este in intregime asimilat de catre organism favorizand aparitia obezitatii si a diferitor (alte) boli. Mai mult, zaharul rafinat afecteaza si absorbtia unor minerale (cromul si zincul) prezente in alte alimente consumate.
            De asemenea, fiind extrem de concentrat el lezeaza organele digestive, pe care le obliga sa prelucreze o cantitate de energie pe care nu o pot suporta. Astfel, el trece imediat in sange - prin intestinul subtire - provoaca hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa produca in exces insulina si deregleaza anumite functii ale organismului; efectul fizic este invers celui asteptat, in sensul ca omul nu castiga energie (dupa cum se crede eronat datorita valorii energetice ridicate a zaharului), ci pierde energie din pricina "luptelor" din interiorul organismului si devine obosit sau agitat.
Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda eliminarea completa a zaharului rafinat din alimentatie.
            B. Stiindu-se efectele negative ale zaharului rafinat, industria alimentara a nascocit substituentii zaharului, pentru a oferi o alternativa celor "certati" cu zaharul. Paradoxul fenomenului il reprezinta faptul ca multi substituenti sunt mai toxici decat zaharul rafinat. Cel mai nociv dintre ei este aspartamul (E 950 si E 951), care "ajuta" la provocarea peste 70 de tipuri de boli mortale.
            O intrebare este iminenta: odata cu recunoastera efectelor negative ale zaharului inlocuirea lui cu ceva si mai toxic se datoreaza ignorantei producatorilor, sau unei lacomii nascute de "pragmatismul" si idealul de a creste profitul specifice bussiness man-ului?
Oricare ar fi raspunsul, el tradeaza o iresponsbilitate vicioasa.
            C. Mierea de albine este alternativa zaharului ce nu ridica nici o problema, nici un risc, ci reprezinta o binecuvantare pentru organism. Termenul "inlocuitor" al zaharului este impropiu pentru miere deoarece mierea este cea care a fost candva inlocuita de catre zahar, producerea mierii pierzand foarte mult teren odata cu importul masiv de zahar din Indiile de Vest (sec. al XVII-lea).
            D. Dar si in cazul mierii pot aparea probleme grave:
       - poate fi falsificata;
     - cu eticheta de "produs din miere de albine" (cunoscuta smecherie de marketing) sunt comercializate unele produse in compozitia carora intra variabil 10-20% miere de albine; de aceea consumatorului trebuie sa fie atent pentru a fi sigur ca a cumparat miere de albine pura si nu miere de albine amestecata cu glucoza sau alte substante ce au efecte negative asupra organismului;
      - pentru a pastra limpezimea pretiosului aliment ce se pierde odata cu normala cristalizare a lui, mierea poate fi incalzita periodic; unii producatori apeleaza la aceasta metoda pentru ca se vinde mai usor, multa lume considerand ca mierea limpede este superioara celei cristalizate. Supusa unei temperaturi ridicate mierea mai pastreaza aproximativ 30% din proprietatile sale, enzimele fiind distruse, in general, prin tratament termic. Cristalizarea mierii nu este decat un semn al faptului ca ea este naturala.

      2. Faina alba. (sus)

            A. Obtinerea fainii albe prin prelucrarea graului reprezinta un alt proces prin care unul dintre cele mai bogate alimente este transformat in otrava.
            Drumul spre faina alba, macinarea si cernerea indeparteaza din acest aliment extrem de bogat coaja si germenele in totalitate si o buna parte din miez (stratul aleuronic si mare parte din proteinele glutenice concentrate catre periferia miezului). Astfel sunt indepartate:
      - vitamine constituite in primul rand de complexul vitaminic B (mai ales B1 si B2), extrem de utile functionarii normale a sistemului nervos; lor li se adauga vitaminele E, K, D, A, PP;
      - fibrele alimentare (celuloza, hemiceluloza);
      - micro si macroelemente (bioelemente sau minerale cum mai sunt denumite): fosfor (1,6%), calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, fier;
      - proteine gluteinice concentrate in partea periferica a miezului;
      - pe langa cele prezentate mai sus (vitamine, proteine, minerale) in germene, o adevarata bogatie, se mai gasesc enzime si lipide.
            Saracita complet, in faina alba ramane in principal amidon si o mica parte din proteine. Orice observatie privind comparatia intre ce este indepartat din grau si ce ramane in faina alba este inutila. Si toate ar fi bune si frumoase daca, avand in compozitia sa doar amidon si o mica cantitate de proteine, faina alba nu ar avea nici un efect negativ asupra organismului.
            In realitate faina alba este extrem de periculoasa, fiind pe buna dreptate considerata alaturi de zahar otrava alba.
            B. Amidonul ramas in urma obtinerii fainii albe este un aliment profund dezechilibrat nutritional. El este transformat de tubul digestiv in glucoza, care este greu de asimilat, daca nu exista si complexul vitaminic B (eliminat odata cu taratele). Simplitatea si saracia produsului dezvolta excesiv microflora de putrefactie din intestine, generandu-se astfel metaboliti cancerigeni ce favorizeaza in principal aparitia cancerului de colon, dar si alte dezechilibre metabolice, ce pot duce la aparitia obezitatii, a bolilor cardio-vasculare, etc.
             C. Pe langa vitaminele, proteinele, mineralele, enzimele, lipidele din compozitia bobului de grau, un efect benefic asupra sanatatii il au fibrele alimentare. Ele fac parte din categoria glucidelor, dar au o particularitate: nu sunt digerate de catre organismul omului.
            Fibrele alimentare sunt substante nutritive care au fost mult timp neglijate, deoarece ele par a fi un balast care se elimina odata cu celelalte reziduri ale procesului de digestie si fermentatie din intestin. Tocmai din acest motiv, considerandu-se ca omul poate sa se lipseasca de ele in procesul de alimentatie, neglijarea lor poate crea mari probleme.
            Constipatia, diverticuloza, hernia hiatala, hemoroizii, varicele, cancerul de colon si rect, boala coronariana, diabetul zaharat, sunt cateva din bolile ce sunt astazi asociate cu o alimentatie saraca in fibre alimentare. Lipsa fibrelor alimentare face ca bolul fecal sa stagneze mult mai mult timp in intestin, ceea ce prelungeste durata de contact a diferitelor substante toxice si cancerigene cu mucoasa intestinului ducand astfel la o crestere a riscului pentru aparitia cancerului la acest nivel.
            De asemenea, o alimentatie bogata in fibre alimentare ofera o protectie importanta fata de cresterea nepermisa a colesterolului sanguin si modereaza viteza de absorbtie a glucozei din intestinul subtire in sange si astfel previne o crestere brusca a glicemiei, scazand considerabil riscurile aparitiei diabetului zaharat. O alimentatie cu un continut ridicat de fibre alimentare este recomandata celor ce sufera de diabet zaharat si, desigur, de alte multe boli.
            D. Desigur, fibrele alimentare nu se gasesc doar in grau, ci in toate cerealele nerafinate (integrale), in fructe si legume crude, dar el este o sursa importanta atat timp cat este consumat integral. Si, spre binele nostru, prezenta graului la masa cea de toate zilele ar trebui sa fie asa cum el este constituit integral si nu sub forma complet saracita a fainii albe.
            O comoara veritabila si cu mult mai mult decat o sursa de fibre alimentare si alte elemente bogate si necesare organismului, este graul incoltit, ce reprezinta modul cel mai simplu si mai sanatos de a consuma graul.
            Nu la fel de pretioasa ca "graul incoltit", dar net superioara fainii albe este faina neagra, sau faina integrala din care se pot obtine diferite tipuri de paine ce se diferentiaza in functie de compozitia lor, la unele predominand taratele, altele fiind din faina integrala, altele avand in compozitie faina de secara, sau diferite tipuri de seminte, altele avand germeni de grau, nuci, masline, ceapa, cartofi. Este inutila stabilirea unei ierarhii intre aceste tipuri de paine, mult mai importanta fiind enumerarea unor avantaje si dezavanteje ce le pot avea in alimentatie.
            Fata de painea alba, painea neagra contine toate elementele pe care le contine bobul de grau, fiind mai bogata nutritiv, nemairidicand gravele problemele pe care le ridica in digestie amidonul, favorizand prin continutul de fibre alimentare eliminarea mai rapida a toxinelor existente in fecale.
            Fata de graul incoltit, painea neagra, obtinuta prin tratamentul termic, este susceptibila de a contine intr-un grad mai ridicat sau mai scazut acrilamida (substanta cancerigena si posibil neurotoxica), este lipsita integral de enzime (ce in general sunt eliminate de tratamentul termic), este mai greu digerabila datorita structurilor macromoleculare solide pe care le creeaza drojdia in momentul dospirii.
             Din grau incoltit sau faina integrala se poate obtine, evitand prelucrarea termica si fara a folosi drojdie, o paine deosebit de bogata nutritiv si poate cea mai sanatoasa paine, in compozitia careia se pot adauga, dupa preferinta, miere, nuci, masline sau o gama variata de seminte.
De asemenea, fulgii de grau obtinuti fara tratament termic, prin germinare, sunt un aliment deosebit de valoros.

3. Uleiul rafinat. (sus)

            Acest aliment este un alt produs alimentar rezultant al rafinarii si din pacate alterat si saracit prin procesul ce "indeparteaza impuritatile din unele substante".
            Procesul de obtinere a uleiului rafinat face ca acesta sa piarda substante nutritive foarte importante (lecitina, vitamina E etc). Ar fi de amintit doar ca lecitina din uleiul nerafinat tonifica sistemul nervos, iar vitamina E este un antioxidant natural eficace.
            Mai grav este ca rafinarea introduce multe substante chimice, necesare "spalarii" uleiului de culoare si miros si, de asemenea, conservanti chimici.
            Din ce in ce mai multi doctori si cercetatori considera ca uleiul rafinat reprezinta un pericol pentru sanatatea organismului si indica in schimb ca fiind benefic consumul uleiului nerafinat.
            Conducerea Directiei Generale a Medicinei Preventive din Ministerul Sanatatii (DGMPMS) a declarat ca uleiul filtrat (nerafinat) are o valoare nutritiva mare si retine integral lecitinile si vitamina E.
            Consumul uleiurilor nerafinate asigura profilaxia imbatranirii precoce, arterosclerozei, hipertensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice, accidentului vascular cerebral si arteritelor periferice. Evidentiind rolul benefic pe care il poate avea in alimentatia de zi cu zi uleiul filtrat (presat la rece), seful DGMPMS, doctorul Petre Ciobanu considera ca prin consumul uleiului nerafinat vor scadea afectiunile cardiovasculare, principala cauza a mortalitatii in Romania.

III. CARNEA (sus)

            Carnea este cel mai periculos aliment indiferent cum ar fi tratata, iar atitudinile celor ce incurajeaza consumul ei sunt atitudini inconstiente, nascute din obisnuinta de a considera carnea drept benefica si necesara organismului si din presupusul ei gust delicios (in realitate fiind un gust al mortii, "camuflat" de multitudinea de condimente folosite pentru a fi preparata).
            Despre carne si efectele ei dezastruase asupra organismului se pot scrie sute de pagini atat din perspectiva stiintifica, cat si din perspectiva spirituala, filozofica sau religioasa. Ar fi multe de spus, dar pentru a prezenta carnea si efectele ei asa cum sunt in realitate, e suficient sa amintim doar urmatoarele:
       - consumul carnii este posibil numai printr-un act criminal (ceea ce ar trebui sa dea de gandit)
      - viata animalelor nu este justificata de nevoia omului de a consuma "delicioasa" carne; ele traiesc pentru ele insele ;
      - este alimentul cu cele mai multe toxine in compozitia lui;
      - digestia carnii se realizeaza foarte greu, cu costuri enorme pentru echilibrul organismului, iar in partea teminala a intestinului uman, unde carnea isi depaseste termenul de digestie, ea intra in putrefactie. In intestin, exact in zona sensibila, tranzitul carnii este insotit de o flora de putrefactie;
      - bacteriile intestinale provoaca putrefactia bolului alimentar, situatie ce permite infiltrarea substantelor toxice in vasele sanguine, iar pentru a le elimina, organismul este nevoit sa cedeze o mare cantitate de energie, aspect ce poate influenta negativ atat fizicul cat si psihicul consumatorului;
      - substantele care nu sunt asimilate in timpul digestiei se pot fixa creand premizele aparitiei unor tumori, mai ales de origine cancerigena; multi specialisti afirma ca prin consumul de carne nu se face altceva decat sa se alimenteze celulele canceroase;
      - carnea este principalul generator de acid uric (compus produs de metabolismul nucleoproteidelor, prezent in cantitati foarte reduse in sange); cu alte cuvinte acidul uric este un produs rezidual (excretoriu), extras de rinichi din circuitul sanguin, trimis catre vezica urinara si eliminat impreuna cu ureea sub forma de urina. Ar mai trebui spus ca o bucata potrivita de carne contine in medie 0,9072 grame de acid uric, iar organismul uman nu poate elimina intr-o zi mai mult decat 0,5148. Dar ceea ce este paradoxal este ca gustul carnii este dat de acidul uric.
      - carnea franeaza sinteza vitaminelor B12 ceea ce genereaza in primul rand aparitia anemiei.
      - contine foarte multe bacterii de putrefactie (germeni din colon). In lucrarea "Veriga lipsa din curriculum medical care este chimia alimentara in relatia ei cu chimia organismului", Dr. Jay Milton Hoffman explica cauzele acestui fenomen: "Atunci cand animalul este viu procesul osmotic din colon impiedica bacteriile de putrefactie sa intre in organismul animalului. Cand animalul moare, procesul osmotic dispare si bacteriile de putrefactie migreaza prin peretii colonului in carne. Acestea inmoaie carnea." Alti specialisti, A.W. Nelson, bacteriolog la Sanatoriul si Spitalul din Batlle Creek, si citat de multi alti doctori, afirma ca: "Bacteriile din carne sunt identice cu cele din balegar si sunt mai numeroase in anumite feluri de carne decat in balegarul proaspat. Toate tipurile de carne se infecteaza cu bacterii din balegar in timpul taierii si numarul lor creste cu cat carnea este pastrata mai multa vreme."
      - animalele imprima in carne dintr-un punct de vedere energetic (informational) tot ceea ce simt in momentul mortii; aceasta informatie a spaimei, a terorii este transferata in organismul celui ce mai devreme sau mai tarziu va consuma respectiva carne; "mecanismul" se intelege foarte usor, realizand ca intre alimente si organism exista un proces de comunicare.

IV TRATAREA TERMICA (distrugerea echibrului natural dintre calitate si cantitate; domnia cantitatii) (sus)

            Tratarea termica (fierbere, prajire, pasteurizare, congelare) este una din principalele obisnuinte umane prin care este alterata calitatea hranei.
            Ea aduce cu sine, prin intermediul focului sau inghetului, distrugerea echilibrului natural dintre calitatea si cantitatea alimentelor, calitatea fiind cea sacrificata. Problema extrem de controversata, abordata mai degraba din punct de vedere filosofic sau religios, tratarea termica incepe sa fie considerata ca avand efecte negative asupra sanatatii si prin concluziile unor cercetari stiintifice.
            Din pacate, prin prelucrarea termica a alimentelor, acceptata majoritar drept o atitudine normala si de bun simt (prin faptul ca efectele ei au fost foarte putin analizate din punct de vedere stiintific), alimentele isi pierd statutul organic. Trecute prin "foc si inghet" alimentele fac pasul de la regnul vegetal, organic la cel mineral, anorganic si astfel toate calitatile alimentelor in stare vegetal-organica sunt reduse la minim. (Usor de imaginat : daca, odata trecute prin foc, alimentele sunt lasate putin mai mult decat o stie bucatarul pentru a fi "gata gatite" si bune de mancat, ele sunt complet distruse; lasate mult mai mult ele devin cenusa.)
            Anormalitatea, nefirescul, denaturarea consta in faptul ca, tratandu-le termic, omul consuma alimente lipsite in mare parte de viata, omul mananca alimente "moarte".
Problema tratarii termice este extrem de controversata, deorece foarte putine studii consistente au fost consacrate acestui mod de a obtine hrana cea de toate zilele. Marturii ale consumarii alimentelor "netrecute prin foc" exista din timpurile mitice, cand acest mod de a intelege alimentatia era considerat ideal. Ea aducea cu sine multe beneficii prin efectele ei miraculoase si era o expresie a intelegerii organice a vietii si a comunicarii directe cu aceasta. De cele mai multe ori consumul de alimente netratate termic era o conditie impusa celui ce urma un drum spiritual. Referiri, explicatii si efecte in ceea ce priveste alimentatia fara foc se regasesc in traditia religioasa a multor popoare.
            In timpurile moderne consideratiile pozitive despre acest mod de hranire s-au nascut mai degraba prin observatii directe asupra celor ce consuma alimente crude si a efectelor miraculoase pe care "alimentatia fara foc" o are asupra unor maladii periculoase. Cancerul in diferite faze este una dintre bolile care astfel si-a gasit deseori leac.

            Imbucurator este ca in acest inceput de secol au fost efectuate la un nivel stiintific deosebit de riguros unele studii consistente care demonstreaza ca tratarea termica are efecte negative asupra alimentelor, iar consumul alimentelor tratate termic reprezinta un risc pentru sanatate.
            Ceea ce se stie de mult timp si este confirmat de oamenii de stiinta este faptul ca trecute prin foc alimentele pierd integral enzimele care au un rol foarte important pentru organism.
            Dincolo de problema enzimelor care din cauza faptului ca nu pot fi sintetizate chimic, nu au avut parte de reclama de care s-au bucurat vitaminele (mai putin importante pentru organism decat enzimele), in limbaj stiintific amintim doar un studiu care a nascut multe controverse la nivel international. Cercetatori ai Universitatii din Stockolm au demonstrat anul trecut ca, in urma tratarii termice, in multe produse ce au la baza cereale, cartofi si alte (alimente) vegetale ce au in compozitia lor zaharuri (amidon,etc) si proteine apare o substanta cancerigena si posibil neurotoxica numita acrilamida.
            Aceasta substanta a carei toxicitate este recunoscuta de comunitatea stiintifica internationala nu se afla in compozitia initiala a nici unui aliment, aparitia ei datorandu-se exclusiv tratarii termice. "Institutul International de Cercetari pentru Cancer" considera ca acrilamida este un factor posibil de inducere a cancerului la om.
            Dupa cum afirma si cercetatorii suedezi aceste studii sunt la inceput, continuarea si extinderea lor asupra altor produse fiind absolut necesara.
            Mai mult decat un semnal de alarma, astfel de studii demonstreaza ca tratarea termica a alimentelor are consecinte nebanuite asupra alimentatiei.
            Dar cu siguranta vor mai fi necesari multi ani de munca de cercetare in comunitatea stiintifica pentru a demonstra un lucru foarte simplu: tratat termic, orice aliment isi pierde perfectiunea.

Din alt punct de vedere fara a umbri cele afirmate mai sus se poate spune ca din toate procesele la care sunt supuse alimentele pentru a deveni hrana, tratarea termica este cea mai putin daunatoare. Efectele alimentelor obtinute prin administrarea exceviva de pesticide si ingrasaminte chimice, al celor pline de aditivi alimentari, sau al produselor obtinute prin rafinare (zahar, ulei, faina alba) sunt cu mult mai grave decat efectele unei alimentatii tratate termic, dar straine de tot ceea ce inseamna artificial, sintetic.
Iar daca ideal este sa consumam o hrana 100% naturala (fara a utiliza focul), ceea ce este aproape imposibil, mai ales in mediul citadin, recomandabil este ca alimentele naturale sa fie dominante in dieta noastra. Si dupa cum o spune cuvantul, dominanta impune si hotaraste efectele. O alimentatie foarte bogata in legume si fructe crude este intotdeauna benefica organismului.

V. CHIMIZAREA (sau cum alimentatia devine otrava) (sus)

            Dupa cum natura are mari probleme in asimilarea substantelor nebiodegradabile, , la fel si organismul uman are mult de suferit in cazul administrarii de substante sintetice, chimice - generatoare de multe boli mai mult sau mai putin grave.
            Inainte de a rezuma efectele negative ale chimicalelor prezente in alimentatie asupra sanatatii omului, este necesara o distinctie in ceea ce priveste chimicalele utilizate in universul alimentar:
            A. Prima categorie, folosita in procesul de crestere a legumelor, fructelor, cerealelor, etc.este reprezentata de pesticide si ingrasaminte.
            Desigur, cele mai sanatoase alimente sunt cele care sunt obtinute utilizand ingrasaminte naturale.
            In cazul pesticidelor, ingrasamintelor se poate afirma ca, desi altereaza calitatea alimentelor, administrate rational efectele toxice sunt reduse la minim.
            Ele devin deosebit de periculoase in cazul unei administrari nerationale ce permite acumularea lor in sol (plante > animale, om), ajungand in componenta produselor specifice consumate de om. Efectele pesticidelor si a ingrasamintelor asupra omului sunt deosebit de grave. Mutatiile genetice, pierderea memoriei si inteligentei, dezvoltarea starilor depresive sunt doar cateva dintre ele.
              B. A doua categorie este reprezentata de aditivii folositi in procesul de industrializare a alimentelor: coloranti, conservanti, antioxidanti, emulsifianti, gelifianti, edulcoranti, antispumanti etc, in total peste 20 de categorii ce sunt recunoscute sub numele generic de E-uri.
            Nasterea celebrului indicativ E (1970 in Uniunea Europeana) este destul de usor de inteles. Pentru usurarea etichetarii nu este trecuta denumirea completa a aditivului, preferandu-se o forma standardizata, acceptata international si reprezentata de litera E si urmata de o cifra. Uzul este justificat in cazul produselor ce contin multi aditivi sau cand aditivii au denumiri foarte lungi.

EFECTE.

            Dincolo de definitii, impartiri si legi ce vizeaza aditivii alimentari (si ce vor fi anexate la final), mult mai important este sa analizam care este efectul lor asupra sanatatii.
            Consumul zilnic, dupa afirmatiile specialistilor, duce la o deteriorare a starii de sanatate care poate sa apara imediat sau in timp. Astfel dupa cum subliniaza profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul "Institutului de Chimie Alimentara", "... lucrul acesta se poate vedea la impactul cu sanatatea. Din cauza unei alimentatii necorespunzatoare care pe deasupra este si toxica creste incidenta bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau nutritionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in schimb si se vad in timp."
            Desigur, sintagma "consumul zilnic" este un mod impropiu de a califica efectele "E-urilor". Daca sunt mult mai evidente efectele negative ale "E-urilor" in cazul unui consum zilnic sau exagerat, asta nu inseamna ca in cazul unui consum redus efectele nu sunt negative. Efectele sunt aceleasi intotdeauna cand administram aditivi organismului, ele fiind mult mai vizibile si mai distructive in cazul unui consum indelungat. Desigur, consumul ocazional a unor produse carora li s-au administrat aditivi nocivi nu poate afecta organismul.
            Diferite studii au aratat ca in tarile dezvoltate aditivii sunt a treia cauza a mortalitatii, dupa cea datorata consumului de droguri si medicamente, si dupa accidentele de circulatie. Din aceasta trista experienta ar fi bine sa tragem cat mai multe invataminte, atat timp cat acest fenomen nu se intampla la aceeasi scara si in Romania. Consumul aditivilor toxici, se crede, duce la distrugerea sistemului imunitar si "favorizeaza aparitia" unor variate forme de tumori benigne si maligne.
            Trebuie adaugat ca nu toti aditivii au efecte negative asupra sanatatii, dupa cum trebuie mentionat si urmatorul fenomen: din lista aditivilor considerati "in regula", de-a lungul anilor, multor aditivi li s-au atribuit efecte nocive ce nu au fost cunoscute in momentul autorizarii lor si au fost scosi de pe lista.
            Ceea ce ridica inca un semn de intrebare asupra unei suficient de bune cunoasteri a efectelor "E-urilor", este caracterul relativ de la tara la tara pe care il au listele ce cuprind "E-urile" interzise.
            Ca exemplu mai jos sunt enumerate cateva din "E-urile" folosite in Romania in temeiul unei legi si, bineinteles, a unor studii si care sunt interzise in alte tari si considerate extrem de toxice; ( aceste "E-uri" au fost folosite candva si in tarile care astazi le interzic):
      E122 (azorubina) - colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la dulciuri, martipan, cristale pentru jeleuri, peltea; poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina; interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia; permis in Romania;
      E155 (brun HT) - utilizat in ciocolata si prajituri; poate produce reactii adverse la persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice; poate produce sensibilitate dermica; interzis in Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA, Norvegia; permis in Romania;
      E211 (benzoatul de sodiu)- folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri, este de asemenea prezent in multe medicamente; se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul; Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen; permis in Romania;
      E312 (galat de dodecil) - se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor grase; poate provoca iritatie gastrica sau cutanata; nu este permis in alimente pentru sugari si copii mici deoarece provoaca tulburari hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburari nervoase; se foloseste in uleiuri, margarina, untura, sosuri de salate; permis in Romania;
      E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) - indulcitor artificial si umectant care se obtine din glucoza sau prin sinteza; se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca in calorii, siropuri farmaceutice si este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice; nu este permis in hrana pentru sugari si copii mici deoarece poate provoca tulburari gastrice;este permis in Romania;
      E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina; desi se cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer; este permis in Romania;
      E952 (ciclamat) - indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; interzis in SUA (din 1970) si Anglia; permis in Romania.
In afara de cele prezentate mai sus, (pentru a usura lectura intregului material) va fi anexat un tabel incare vor fi prezentate efectele nocive ale unora dintre aditivii permisi la noi in tara, sintetizate de biologul Alexandru Dodu, membru al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din Romania.
            Din afara tarii, un studiu recent al "Clinicii de Oncologie din Dusseldorf "- Germania- aduce la zi efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman si ierarhizeaza o serie de compusi toxici sau cancerigeni ce pun intr-un real pericol organismul. Lista "E"-urilor considerate de specialistii oncologi drept "criminale" arata astfel:
       -Adaosuri suspecte:E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477;
      -Adaosuri periculoase:E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda tiroida), E 621;
      -Adaosuri toxice: a) produc boli intestinale:E 220, E 221, E 222, E 223, E 224; b) afecteaza tubul digestiv:E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466; c) produc boli de piele:E 230, E 231, E 232, E 233; d) suprima din organism vitamina B12:E 200; e) cresc colesterolul:E 320, E 321 (antioxidanti din margarina); f) ataca sistemul nervos:E 311, E 312; g) produc boli ale aparatului bucal:E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie - cel mai periculos adaos cancerigen);
      -Adaosuri cancerigene:E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 216, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu), E 239.
            Aditivii cancerigeni au fost deja interzisi in SUA, Comunitatea Europeana si o parte din fostele state ale URSS.
            Ceea ce ar trebui sa stim in afara acestor devastatoare efecte ale "E-urilor" prezentate este ca nu toti aditivii sunt toxici. Printre cele peste o mie de "adaosuri" alimentare exista cu siguranta aditivi naturali (sau de preovenienta naturala) ce nu pun in pericol organismul. Rezonanta numelor unor aditivi poate crea o veritabila confuzie si trece drept aditivi naturali-benefici unii aditivi foarte nocivi. Un exemplu elocvent este E 330-acidul citric- ce "suna" natural, in realitate fiind extrem de toxic. Situatia este creata de faptul ca, desi pastreaza un nume natural, acesti aditivi sunt sintetizati chimic,.
            In continuare va fi prezentata o serie de aditivi, ce nu par a fi toxici: E100 - turmeric, cunoscut in Romania si ca "sofran indian"; E140 - clorofila si clorofilina, pigmentul verde din frunze; E160(a) - caroten, substanta ce se gaseste, de exemplu, in morcovi; E160(d) - licopen, gasit in tomate si in grapefruitul cu miezul rosu; E161 (b) si E161(g) - xantofile de origine vegetala si animala; E162 - pigmentul rosu din sfecla; E170 - carbonat de calciu; E181 - acid tanic, gasit de obicei in ceai si in coaja de nuca; E260 - acid acetic, otetul; E300 - acidul ascorbic sau vitamina C, cu puternic efect antioxidant; E306 pana la E309 - tocoferoli sau vitamina E, cu puternic efect antioxidant; E410 - "locust bean"- bobul lacustei in traducere, extract vegetal exotic; E504 - carbonat de magneziu; E509 - clorura de calciu; E511 - clorura de magneziu; E516 - sulfat de calciu; E516 - sulfat de magneziu;
E542 - fosfati extrasi din oase; E552 - silicat de calciu; E636 - maltol, gasit - in maltul prajit.

VI NEGRU - ALB (intre anormalitate si normalitate) (sus)

            A Alcatuirea unei liste negre cu alimente toxice este inevitabila, mai ales fiindca produsele alimentare ce urmeaza a fi prezentate sunt extrem de consumate. Ele sunt multe, iar in aceasta lista isi vor gasi loc doar cateva dintre cele mai periculoase, ea fiind alcatuita mai degraba pentru puterea ei de exemplu, decat pentru a incerca epuizarea subiectului.
       1. Printre fruntase se afla margarina, produs aparut in Al Doilea Razboi Mondial, in urma rationalizarii untului.
Margarina a fost descoperita accidental de niste oameni de stiinta americani, care au observat in urma unui experiment ca, daca, in prezenta hidrogenului si folosind catalizatori de nichel, se incalzeste la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, se obtine un produs alb, asemanator untului, cu o structura moleculara identica cu cea a plasticului. Inventia, descoperirea a fost botezata "margarina", dupa numele sotiei (Margot) a unuia dintre savanti.
            De-a lungul timpului, margarina a fost imbogatita cu tot soiul de coloranti, aromatizanti si vitamine sintetice, devenind astfel unul dintre cele mai toxice produse alimentare inventate vreodata. Mirosul de lapte, al margarinei, e obtinut pe cale chimica.
            Margarina se poate transforma intr-un dusman al organismului fiindca grasimile sintetice nu pot fi "arse" de organism. Ele acopera membrana celulelor sistemului imunitar, paralizandu-l prin depozitarea in tesuturi.Astfel ele iau locul substantelor naturale ce au rolul de a curata peretii vaselor de sange, generand sclerozarea lor ce are rezultate dezastruoase pentru inima, creier si sistemul circulator. De asemenea favorizeaza aparitia hepatitei fiindca obosesc excesiv ficatul.
      2. Alimentele produse integral din faina alba sau care au preponderent in compozitia lor acest produs toxic.
      3. Alimentele in compozitia carora exista zahar rafinat. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda eliminarea zaharului rafinat din alimentatie. (Pentru zahar rafinat si faina alba mecanismul efectelor asupra organismului au fost explicate in capitolul "Rafinarea".)
      4. Un aliment aparent nevinovat, dar bogat in aditivi considerati toxici este guma de mestecat. In ea se gasesc uneori sapte - opt feluri de substante chimice: E 171, E 320, E330, E 420, E421, E422, E 950, E 951, E 967. Multe dintre ele sunt trecute pe lista aditivilor nocivi sau considerati suspecti. Consumul regulat de guma de mestecat favorizeaza printre altele aparitia cancerului (E 950 si E 951), diferitelor boli ale aparatului bucal (E 330) si cresterea nivelului de colesterol (E320).
      5. Bauturile racoritoare alcatuiesc o categorie speciala. Considerate de producatori a fi naturale, sau prezentate intr-o lumina benefica, multe dintre ele sunt pline de aditivi cancerigeni care sunt trecuti cu vederea din diferite motive.
            Cel mai folosit este E 330, acidul citric, prin rezonanta numelui parand natural si inofensiv. In realitate el este unul dintre cei mai toxici aditivi, un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Dusseldorf - Germania punand acidul citric (sau sarea de lamaie) in fruntea celor mai periculoase adaosuri cancerigene.
            Inlocuitorii sintetici ai zaharului sunt des folositi pentru obtinerea bauturilor racoritoare. Ei sunt foarte nocivi, iar cel mai periculos dintre ei este aspartamul (E 950 si E 951) care poate participa la provocarea a peste 70 de tipuri de boli mortale. Sunt declarati periculosi si colorantii E 102 si E110 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda tiroida).Un alt ingredient des folosit si considerat a fi unul dintre cei mai periculosi aditivi cancerigeni este E 123.
      6. Nici bauturile alcoolice nu au scapat de prezenta aditivilor toxici. Multe lichioruri au in compozitia lor coloranti E 102, E 110, facand si mai "benefic" efectul lor asupra sanatatii.
Lucrurile nu se opresc aici, in ultimii ani pentru producerea berii locul hameiului natural fiind luat de hameiul sintetic. Ca si cum nu ar fi fost suficient, in procesul de pasteurizare al berii se folosesc substante chimice care provoaca migrene. Iar pentru a fi limpezita, berea este saturata de metabisulfit, substanta care ataca aparatul digestiv, aceasta substanta "limpezitoare" fiind administrata si multor feluri de vin.
      7. Supele concentrate au in compozitia lor un numar ingrijorator de aditivi nocivi. Ele se obtin prin deshidratarea supelor si ciorbelor, preparate normal in cantitati industriale, obtinandu-se un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale (coloranti, aromatizanti, conservanti si glutamat de sodiu), si ambalat in vid sau sub forma de cubulete. (Gustul poate insela, caci unele chimicale dau arome mai intense decat cele naturale.) Supele contin in exces glutamatul de sodiu, E 621, unul dintre cele mai cancerigene substante.
"US Food & Drug Administration" a avertizat opinia publica din USA ca glutamatul de sodiu este daunator sanatatii si este unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer, iar organizatii de profil din UE duc o intensa campanie de interzicere a glutamatului de sodiu.
Glutamatul de sodiu este o neurotoxina si provoaca migrene insuportabile, care nu pot fi tratate cu medicamente. El este vandut producatorilor sub forma de cristale albe, fara gust, si este combinat intotdeauna cu alti aditivi chimici, aromatizanti. Glutamatul este folosit la conservarea laptelui, branzeturilor, mezelurilor si ciupercilor.
Teste efectuate in laborator au aratat ca glutamatul administrat unor animale prin injectii a distrus celulele nervoase din creierul cobailor, cainilor si maimutelor.
      8. Mare parte din mezeluri este, de asemenea, conservate cu glutamat de sodiu, dar asta nu ar fi o mare problema, deoarece aproximativ 40% din compozitia lor o reprezinta produsi obtinuti artificial. Etichetele multor sortimente de mezeluri sunt pline de aditivi alimentari nocivi.
Mare parte din mezeluri sunt imbogatite cu grasimi ce sunt obtinute prin aceleasi metode ca margarina, avand aceleasi efecte. De asemenea ele contin si alte substante suspecte: nitrati si nitriti.
      9. Gemurile si dulceturile ce sunt deseori prezentate ca fiind produse naturale, au aproape fara exceptie in compozitia lor acid citric, E 330, in afara de arome sintetice, zahar rafinat sau indulcitori artificiali.
      10. Chipsurile, cartofii prajiti prezinta in compozitia lor un nivel ridicat de acrilamida, o substanta cancerigena si posibil neurotoxica. Studii efectuate in 2002 de cercetatori de la Universitatea din Stockolm au demonstrat prezenta acestei substante in foarte multe produse obtinute prin tratament termic din grau, orez, porumb, cartofi,etc. Nivelul de acrilamida difera de la produs la produs, nivelul cel mai inalt regasindu-se in chipsuri si cartofi prajiti.
            Aceasta substanta a carei toxicitate este recunoscuta de comunitatea stiintifica internationala nu se afla initial in compozitia initiala a nici unui aliment , aparitia ei datorandu-se tratarii termice.
            In 1997, francezii au omorat toate bovinele din zona Hallandsaasen, dupa ce acrilamida a poluat panza freatica din regiune.
            Studiul efectuat de oamenii de stiinta de la Universitatea din Stockolm este deosebit de important si reprezinta unul dintre primele studii consistente efectuate la un nivel stiintific deosebit de riguros care demonstreaza ca tratarea termica are efecte negative asupra alimentelor, iar consumul alimentelor tratate termic reprezentand un risc pentru sanatate.
            Lista poate fi considerabil marita, mult mai multe produse alimentare, in urma procesului de industrializare, fiind "imbogatite" cu substante toxice, sau saracite de unele substante benefice organismului, prezente in compozitia initiala.
            Pentru a evita consumul de alimente ce pot avea efecte nedorite asupra sanatatii este recomandabil:
      - buna cunoastere a efectelor aditivilor asupra sanatatii, pentru a putea identifica produsele ce au in compozitia lor aditivi toxici (cunoasterea doar a aditivilor interzisi in Romania nu este suficienta, atat timp cat in tara noastra sunt autorizate "E-uri" care s-au dovedit a fi cancerigene si in alte tari sunt interzise;
      - consultarea cu mare atentie inainte de cumparare a etichetelor produselor;
      - refuzarea produselor neetichetate.
            B. Dincolo de sugestiile oferite mai sus, cel mai simplu mod de a evita problemele generate de o alimentatie toxica il reprezinta consumul cat mai multor alimente naturale.
            Alcatuirea unei liste albe nu reprezinta o dificultate, fiindca, din fericire, natura este deosebit de darnica. Inainte de a "incerca" enumerarea catorva dintre "darurile naturii" se cuvine a mentiona ca orice dieta trebuie personalizata. Acest lucru se poate realiza in timp printr-o observare atenta a cerintelor, nevoilor si reactiilor organismului (el poate fi cel mai bun "doctor" in conditiile in care ii acordam atentia cuvenita) sau prin consultarea unor surse de informatii adecvate ori a unei persoane autorizate sa ofere anumite sugestii si indicatii.
            Ca o joaca, alimentele "benefice" ar putea fi impartite , fara nici o pretentie, astfel:
      1. fructele - cat mai proaspete; sunt la indemana tuturor;
      2. legumele - pot alcatui o serie infinita de salate si alte multe feluri de mancare; maioneza din galbenuse de oua crude si facuta cu ulei presat la rece poate fi combinata cu multe legume pentru a obtine gustari apetisante;
      3. migdalele, nucile, alunele (atat cele autohtone, cat si cele de pamant), samburii de dovleac sau floarea soarelui, fisticul si alte multe seminte - sunt cu mult mai bogate si mai importante pentru organism decat carnea;
      4. ciupercile - alese cu grija, sunt un capitol aparte si extrem de delicios;
      5. laptele, branza, smantana, untul - ferite de "puterea" (de distrugere a) conservantilor si a altor aditivi alimentari (mai ales a glutamatului de sodiu), ce nu prea sunt indicati pe etichete, mai ales in cazul branzei care se cumpara foarte rar ambalata;
      6. usturoiul (cel mai bun antiseptic), ardeiul iute, ceapa, hreanul - alimentele longevitatii, adevarate comori ce "distrug" foarte multi microbi;
      7. mierea de albine - o adevarata minune ce trebuie consumata la modul moderat; se poate combina excelent cu seminte (nuci, alune etc) si cu nenumarate fructe pentru a obtine deserturi diverse si delicate;
       8. graul - incoltit este unul din cele mai binefacatoare alimente; isi pastreaza propietatile si sub forma de fulgi netratati termic;
      9. sucurile de fructe si legume -100% naturale, facute "in casa" si "private" de prezenta zaharului rafinat sau a indulcitorilor sintetici sunt adevarata "apa vie";
      10. ceaiurile - cu indemanare pregatite, alaturi de sucurile naturale, pot inlocui fara probleme apa, fiind cu mult mai bogate si mai bune pentru organism;
            Pentru impatimiti, ca o completare, amintim : soia, cereale nedecorticate sau sub forma de fulgi, fasole, mazare etc.
            Si pentru a intregi aceasta enumerare se cuvine inca o precizare, deloc inutila : cel mai indicat este sa consumam alimente crescute cat mai aproape de locul unde traim, dupa cum extraordinar ar fi ca alimentele sa fie preparate de cel ce le mananca sau de o persoana draga lui. Si daca ar fi bine ca fiecare sa-si pregateasca mancarea, ideal ar fi sa o faca ca si cum ar inalta un templu iubirii.

VII. IISUS SI GRAUL (sus)

            Explicatiile preponderent stiintifice, medicale si fizico-chimice [si prezentate mai sus in Domnia cantitatii. Distrugerea calitatii alimentelor] sunt in stransa relatie cu efectele alimentatiei denaturate, idetificand problemele si anomaliile generate de alterarea calitatilor primordiale ale alimentelor prin procedee specifice procesului de industrializare.
            Concluziile sunt convingatoare si binevenite, dar uneori sunt greu de urmarit, fiindca ele se constituie in secvente analitice, nu se raporteaza la alimentatie ca intreg si nu au in vedere toate efectele negative ale alimentatiei.
            Scurtele comentarii ce urmeaza, avand ca punct de plecare unele citate biblice, ilustreaza ideea ca sansa unei abordari a hranei ca intreg ii revine unei perspective spirituale. De asemenea ele anunta o viitoare lucrare de dimensiuni sporite.
            "29.Apoi a zis Dumnezeu: << Iata, va dau iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra." (Facerea 1:29).
            "Indicatiile" sunt cat se poate de clare, iar orice comentariu este inutil.
            "1.Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau" (Luca 6:1)
            Dincolo de faptul ca se remarca o respectare a "poruncii" lui Dumnezeu, prima observatie si cea mai importanta este cea ca Iisus si ucenicii lui, prin gestul de a se hrani cu boabe de grau, comunicau direct cu alimentele (viata), aceasta relatie nefiind alterata de nici un alt proces.
            Comunicarea directa cu viata, (ce s-ar putea traduce prin trairea in natural, ce pastreaza echilibrul dintre calitate si cantitate, si prin excluderea artificialului) pastreaza calitatea actului de comunicare la un nivel foarte inalt si este o cheie ce deschide in mod miraculos multe usi. Astfel comunicarea se transforma in realitatea cuminecaturii (impartasaniei). A reface o legatura rupta candva ( ce a fragmentat si blocat modul direct de a comunica cu viata), este ceea ce de fapt vrea sa semnifice cuvantul religie :re-ligo.
            La "Cina cea de Taina" (in care actul ritual al impartasaniei isi are radacini) nu se instaureaza doar un ritual constituit dintr-o secventa temporala (si astfel doar un limbaj simbolic), ci cu mult mai mult, se dezvaluie cum viata poate deveni un ritual.
            Iar semnele fizice ale acestei fiintari in realitatea sacra a ritualului sunt graul si vinul atat ca simbol cat si ca realitate ce implica un anumit fel de comunicare ce (re)devine cuminecatura.
            Impartind painea, Iisus s-a impartit pe sine si a impartasit cu ucenicii un anumit mod de a fiinta: intru iubire. Iar painea "cea spre fiinta" si painea "Cinei de Taina" este zamislita din cel mai aurit grau si uscata de razele soarelui.
            Graul se bucura de semnificatii adanci si luminoase. La nivel simbolic exista echivalenta intre (spicul de) grau si Iisus, iar mentalitatea traditionala romaneasca ii rezerva un loc privilegiat in ordinea lumii:
"Foaie verde grau marunt / Cate flori sunt pe pamant / Toate merg la juramant; / numai spicul graului / Si cu vita vinului / Si cu lemnul Domnului / Zboara-n naltul cerului / Stau in poarta raiului / Si judeca florile / Unde li-s miroasele."
            Graul nu-si justifica valoarea simbolica doar fiindca ar fi incarcat de semnificatii de o mentalitate colectiva, ci exprima prin el, prin propietatile sale, o calitate corespunzatoare celei sacre a (aurului) soarelui; expresia cantitativa a graului ca aliment, se contopeste in expresia calitativa, materialul "(re)devine" spiritual.
            Iisus, stapanul inimilor prin iubirea sa (samanata in sufletele oamenilor), mergand cu ucenicii prin "samanaturi" si mancand boabe de grau, a vorbit altfel despre iubire decat in cuvinte si minuni.

* * *

            Intre faina alba (aliment extrem de sarac si pus in relatie cu diverse boli, inclusiv cancerul) si grau (prin sine simbol "divin" si deosebit de valoros prin substantele din compozitia lui) este o prapastie prea adanca ce ar trebui sa ne dea de gandit si sa alegem intre anormal (denaturat) si normal (natural).
            Se cuvine sa ne debarasam de prejudecati si complexe, sa apelam la zestrea culturala (reprezentata atat de religie, cat si de stiinta) si, interesati de soarta noastra, sa actionam in favoarea noastra.
            Corpul uman nu este un depozit pentru nenumarate toxine, un laborator pentru boli distrugatoare, el trebuie sa fie un salas al armoniei, al energiei creatoare, al vitalitatii.
AQUARIUS

ANEXA (sus)
I Efectele nocive ale unora dintre aditivii permisi la noi in tara, sintetizate de biologul Alexandru Dodu, membru al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din Romania.

Acid benzoic si sarurile lui E 210 - E 213;	sucuri, conserve de fructe, margarina, salamuri, bauturi carbonatate;	iritant pentru mucoase;
acid formic si saruri E 236;	sucuri, fructe, saramuri, carbonatate;	iritant pentru mucoase;
;acid sorbic si sarurile lui E 200-E 203	sucuri de fructe, bulion, muraturi, branzeturi, peste, oua lichide, ambalaje, vinificatie;	provoaca disbioze intestinale si inhibitii enzimatice;
amidon, amidon modifticat prin esterificare E 1440, E 1450; Agar-agar E 406; Acid alginic E 400; Guma de carruba E 410 ;Guma arabica E 414 Pectina E 440; Caragenan E 407; Carboximetil celuloza E 466; Metil celuloza E 461;	budinci, produse lactate, inghetata, branzeturi, serbeturi, guma de mestecat, nectaruri, ciocolata;	unele derivate modificate chimic sunt acceptate cu rezerva deoarece nu se cunoaste suficient toxicitatea lor;
azorubina E 122, colorant;	se adauga ladulciuri, cristale pentru jeleuri, peltea;	poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si lacele alergice la aspirina. Interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia;
butil hidroxianisol BHA E320 , butil hidroxitoluen BHT E 321;	uleiuri, lapte praf, produse de patiserie, supe si concentrate alimentare, cartofi deshidratati;	suspiciuni de activitate teratogena si mutagen;
difenil E 230, ortofenil fenol E 231;	fructe-citrice In cantitate mare;	nefrotoxic;
galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313;	grasimi vegetale si animale, legume deshidratate, supe concentrate, sucuri de fructe, lapte praf, produse de patiserie, produse zaharoase, conserve de carne; actiune nefro- si hepatotoxica slaba;	determina hipertrofie a mucoasei gastrice;
indigotina E 132;	colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata, dulciuri, produse de patiserie, biscuiti;	poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice;
metabisulfit de sodiu E 223; metabisulfit de potasiu E 224, bisulfit de potasiu E 228;	fructe, marcuri;	toxicitate relativ importanta; iritant gastric; suspectati de actiune teratogena;
nitrat-nitrit , E 249, E 250, E 251, E 252;	preparate din carne, branzeturi;	determina formarea de nitrozamine oncogene.

II. DEFINITII

"Codex Alimentarius" stabilit de FAO & WHO - "UN's Food & Agriculture Organization" si "World Health Organization" considera ca aditivul alimentar este reprezentat de orice substanta care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva, si care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (incluzand modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga. Acest termen nu include substantele contaminante, sau pe cele adaugate pentru a imbunatati sau mentine calitatile nutritive, si nici clorura de sodiu.
Ordinul Ministerului Sanatatii Nr.975/1999 Aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

III. CATEGORII; TIPURI; FRANTURI DE LEGISLATII

A. Lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei 79/111/CCE utilizata pe plan european grupeaza lista aditivilor in urmatoarele categorii( Pamfilie Rodica, Roxana Procopie, Dumitru Dima, "Marfurile alimentare in comertul international", Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 88.)
a) conservanti; b) antioxidanti; c) emulsifianti (emulgatori); d) agenti de ingrosare; e) gelifianti; f) stabilizanti; g) relevatori de gust; h) acidifianti; i) corectori de aciditate; j) antiaglomeranti; k) amidon modificat; l) edulcoranti artificiali; m) afanatori chimici; n) agenti de incapsulare; o) saruri de topire; p) agenti pentru tratamentul fainii.

B. In listele internationale, la fel si in cea nationala, aditivii sunt clasificati in 25 de categorii si numerotati specific: a) coloranti E100-E182b) conservanti E200-E297 c) antioxidanti E300-E390; d) emulgatori E400-E496 / E1000-E1001; e) saruri de topire E400-E496; f) agenti de ingrosare E400-E496; g) agenti de gelifiere E400-E496; h) stabilizatori E400-E496; i) agenti de gust E600-E640; j) acidifianti E300-E390; k) corectori de aciditate si pH E300-E390; l) agenti antiaglomeranti 500-E580; m) amidon modificat E1400-E1450; n) edulcoranti (indulcitori) E900-E999; o) substante de afanare E400-E496; p) antispumanti E500-E580; r) agenti de suprafata si albire E900-E999 / E1500-1520; s) agenti de tratare a fainii E500-E580 / E900-E999; s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580; t) umectanti E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520; t) sechestranti E400-E496; u) enzime E1100-E1105;v) agenti de umplutura x) gaze propulsoare E900-E999; y) alte categorii.

C. In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari sunt specificate mai exact prin intermediul Directivelor:
a) pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/35/EC din 30 iunie 1994;
b) pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/36/EC din 30 iunie 1994;
c) pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European 95/2/EC din 20 februarie 1995.

            D. Legislatia romana in vigoare. In Romania asigurarea normelor legate de aditivi este garantata legal de Ordinul nr. 975/1998. Toti aditivii autorizati de Ministerul Sanatatii si Familiei prin ordinul amintit sunt preluati din "Codex Alimentarius". Acesta contine un numar de aproximativ 250 de aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in funcie de grupa alimentara in care e inclus acesta.
            De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) impreuna cu specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza periodic studii analizand daca o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii se poate folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime.

            IV. Din pacate in Romania raspunderea verificarii tipului si proportiei de aditivi alimentari introdusi intr-un aliment nu este atribuita clar unei institutii anume. Ea oscileaza intre sferele de activitate ale Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Oficiului pentru Protectia Consumatorului sau Directiei Sanitar-Veterinare. Desigur un dialog intre aceste institutii nu poate fi decat benefic, dar pentru o "gestionare" eficienta a unei probleme atat de controversate si periculoase este nevoie de un efort concentrat si de persoane abilitate in a-si concentra munca in acest domeniu. Vorba proverbului. "cand sunt mai multe moase, ramane copilul nemosit".
            Gravitatea situatiei este destul de acuta si studiile ce au aratat ca in tarile dezvoltate aditivii sunt a treia cauza a mortalitatii, ar trebui sa se transforme intr-un semnal de alarma si sa impiedice materializarea unei situatii similare si triste si in Romania, atat timp cat in Romania principalele cauze de deces in populatia generala sunt bolile aparatului cardiovascular,tumorile si bolile aparatului respirator.
            Dezinteresul fata de aceasta problema este o atitudine extrem de vicioasa si cu repercusiuni grave asupra sanatatii la adresa populatiei. Asociatia Aquarius condamna pe toti cei care folosesc cu buna stiinta in procesul de industrializare aditivi periculosi pentru sanatate considerand aceasta atitudine drept o ofensa la adresa consumatorului ce ar trebui sa fie aspru pedepsita.
            Prin actiunile sale Asociatia Aquarius va incerca sa stimuleze crearea unui dialog intre organismele abilitate sa controleze aceasta problema acuta a aditivilor alimentari (si in general a alimentatiei), sa participe la procesul de ameliorare a legislatiei in vigoare privind alimentatia si sa furnizeze cat mai multe informatii despre calitatea alimentatiei si despre relatiile ce se pot stabili intre alimentatie si sanatate.

            V. Si pentru a nu ramane tributari limbajului stiintific si juridic, la sfarsitul acestei anexe si a intregii brosuri, in spiritul jocului, facem loc si exprimarii poetice care are "menirea" de a fi mai aproape de esente.
impartasirii

Cu lapte neatins de(-al mortii) foc
si miere
tot la soroc
muiere
sa ardem ce naste despartirii.

Impartasirii
sa murim
in clipele de crin
si vin
inima-n spic sa rasarim.