Vizualizari : 1828  |
Marcat ca favorit : 99 |
Capcana numită atribut
Intrebati oamenii din jur ce sunt si o sa primiti un procentaj mare de raspunsuri gen: “eu sunt student”, eu sunt somer, eu sunt profesor, eu sunt sportiv, sunt roman, sunt...
Absolut firesc, ne-am obisnuit asa/ s-ar putea spune. Omul se identifica cu atributul – haina pe care o imbraca pt a se manifesta social, a-si exprima vocatia sau a-si castiga o bucata de paine.
La intrebarea “tu ce esti?” putini ar raspunde fara a apela la atribute, afirmand simplu “eu sunt om”.
Atributele cu care tinde sa se prezinte mereu, chiar sa se identifice, sunt doar o haina necesara intrarii la o receptie. Numai ca, intors acasa, omul cam uita sa si-o dea jos. Mananca imbracat cu ea, se uita la tv, iubeste imbracat, doarme si viseaza imbracat cu ea.
Experienta individualizarii odata cu dezvoltarea economica si culturala a diversificat atributele umane dar in acelasi timp le-a si intarit facand in asa fel incat acestea sa devina mult mai importante decat conditia umana.
Haina a inghitit omul. Atributul a trimis la inchisoare pe acel care l-a creat.
Atributele umane sunt nascute din interactiunea dintre individ si societate si exista/sunt valabile doar in raport cu societatea.
Viata noastra cea de toate zilele este o pendulare intre a fi singur si a fi in social, intre individualitatea si colectivitate.
Indiferent care ar fi vocatia sau necesitatea care ne determina sa imbracam o haina sociala, haina tot haina ramane si trebuie s-o dezbracam cand ne intoarcem spre noi insine, spre cei dragi, parinti sau copii, iubiti sau iubite, prieteni.
Atributele sunt necesare pentru a putea semnaliza in caruselul social. Dar cultivarea lor pana la identificarea cu ele este periculoasa fiindca ne poate priva de foarte multe alte experiente.
Atributele sunt chemarea societatii care, pentru a exista, are nevoie de ceea ce denumeste fiecare dintre ele. Alarmant este ca societatea contemporana tinde sa suprasolicite atributul in schimbul unui asa numit “confort”. Omul cedeaza in fata atributului, limitandu-si conditia umana si ajungand sa munceasca de bunavoie din ce in ce mai multe ore (mai mult decat isi puteau imagina sclavii antici ca pot munci) de dragul implinirii unei vocatii (cel mai fericit caz), realizarii unei cariere stralucite sau obtinerii unui statut social respectabil. Atributele tind sa limiteze experienta umana, iar in vremurile noastre ele presupun deseori hiperspecializare cu riscul transformarii individului intr-o rotita a unui angrenaj social fata de care nu mai poate sa-si exprime libertatea si in numele caruia va suporta consecintele, chiar daca acest lucru este constientizat si asumat sau nu. Ele aduc impliniri si satisfactii imense, dar limitandu-ne la ele, nedezbracandu-le, ramanem foarte saraci.
…..
Hainele sociale sunt necesare iar vocatiile e de dorit sa fie implinite, dar nu de dragul lor, ci in numele evolutiei plenare a individului care alaturi de alti indivizi evoluati alcatuiesc o societate sanatoasa. Cu cat ne afisam in mai multe ipostaze, cu cat imbracam mai multe haine sociale cu atat castigam mai multa experienta, dar experienta ne imbogateste cu adevarat daca reusim s-o subordonam calitatii umane si s-o integram in evolutia noastra de la individualitati spre oameni plenari si responsabili de conditia noastra.
Astfel devenim mai creativi si participam smai mult la dezvoltarea societatii si la implinirea noastra ca oameni.
O societate ce are la baza individualitatea si nu este interesata de calitatea umana si pre-existenta individualitatii poate deveni / risca sa devina o societate a atributelor, a formalismului in timp ce o societate care are la baza omul cu a sa individualitate va deveni o societate viguroasa in care omul este centrul, sursa a valorilor si motivatie pentru toate activitatile pe care societatea vrea sa le desfasoare.
|
(0 vot(uri))