Noua paradigmă culturală

Avand in vedere volumul mare de munca pe care il avem, pana sa legam o prezentare cat de cat in regula a temei "Omul si noua paradigma culturala", am decis totusi sa postam aici minime informatii, citate din autori celebri, descoperiri, link-uri etc. Motivul principal este importanta acestor informatii si dorinta noastra de face ca aceste informatii sa circule chiar sub o forma rudimentara.

I. Primul articol definitivat ii este dedicat contributiei lui Carl Gustav Jung la crearea noii paradigme culturale.. El se constituie intr-o succinta prezentare a conceptelor de arhetip, inconstient colectiv, sincronicitate.

"Jocul omului cu Natura nu poate fi câstigat de om; dar nici pierdut" (C. G. Jung)

In ultimii 70 de ani in diferite domenii stiintifice si culturale au avut loc descoperiri importante si evolutii spectaculoase care au facut ca de doua trei decenii sa se vorbeasca izolat, dar din ce in ce mai raspandit inspre zilele noastre, de o noua paradigma culturala.

Cele mai spectaculoase descoperiri au avut loc in lumea fizicii, dar departe de a se reduce la acest domeniu ele au explodat si in lumea medicinei, biologiei, a chimiei, a matematicii. Lor li se adauga cercetari si contributii din sfera psihologiei (Gustav Jung, Stanislav Groff), din domeniul istoriei si filozofiei religiilor (Malinowski, Mircea Eliade, Ioan Petre Culianu) etc.

In foarte multe domenii, teorii stiintifice si academice care au influentat hotarator ultimile secole si care erau considerate adevaruri de neatacat au ajuns sa fie infirmate total sau partial. Noi teorii au aparut, noi "lumi" au fost descoperite, noi repere create. Iar constiinta omului fata de lume si fata de el insusi se schimba odata cu aceste mari prefaceri in lumea stiintifica si culturala.

Una din primele consecinte ale descoperirilor de care am amintit este aparitia viziunior interdisciplinare. Dupa secole de stricta specializare, noile salturi fac imposibila raportarea cercetatorului (a omului de cultura sau celui de stiinta) doar la domeniul sau. Stiintele sparg barierele dintre ele si isi dau mana pentru a raspunde la provocarile ivite. O descoperire in lumea fizicii capata sens in lumea filosofiei si a medicinei; o descoperire in lumea biologiei poate influenta foarte mult lumea psihologiei. Stiintele se vad a fi interdependente, nevoite sa comunice, sa colaboreze, sa creeze echipe pentru a intelege cat mai mult. Se creeaza premisele unei stiinte integratoare, a unei viziuni de ansamblu menite sa faca lumina asupra conditiei existentei atat a omului cat si a vietii. Daca secole de-a randul multe stiinte isi revendicau rolul de stiinta a stiintelor, vedeta printre celelalte, menita sa inteleaga cel mai bine ce se intampla pe lume, acum acest lucru este de neconceput.

Din dorinta de a intelege realitatea (fizica inseamna natura) fizicienii ultimilor decenii sunt interesati de filosofie si religie (il amintesc pe Einstein si pe David Bohm), de astrologie, de psihologie. Ei vor sa subordoneze studiile lor unui inteles mai mare si nu se mai simt constransi sa traiasca intr-o lume a formulelor si abstractiunilor.

Dar care paradigma apune? Ce anume se schimba? Verdictele sunt riscante, dar se poate spune ca secole la baza stiintelor s-a aflat 1)imaginea clasica a fizicii despre natura care vedea in atom unitatea indestructibila a vietii alaturi de 2) viziunea carteziana, dualista care opunea spiritul materiei, ratiunea naturii.

Tocmai spulberarea ideii ca atomul este unitatea indestructibila a materiei a reprezentat primul pas in definirea unei noi paradigme culturale. Multitudinea de studii si experimente asupra atomului a pus imediat sub semnul intrebarii diviziunea carteziana ce postula opozitia, dihotomia dintre spirit ssi materie. Si pas cu pas, an dupa an, semnele de intrebare au crescut iar astazi o noua viziune stiintifica si culturala se contureaza, iar ea nu mai vede o dihotomie intre spirit si materie ci o comunicare subtila si surprinzatoare.

In vechea paradigma realitatea exterioara era vazuta ca marele si supremul adevar si de neschimbat de catre om. Lumea exterioara era o realitate data careia omul i se supunea fara a putea interveni. In noua fizica, in noua paradigma, s-a demonstrat ca omul poate influenta realitatea prin intentia lui, prin gandurile lui, prin sentimentele lui.

Codul genetic a fost vazut ca o zestre fatalista - marele arhitect al vietii asupra caruia nu se poate interveni el fiind cel care dicteaza implacabil! Noi descoperiri asupra adn-ului ne spun ca adn-ul este influentat de vorbele noastre, de vibratiile pe care le emitem. Ca intre adn si noi exista intotdeauna comunicare in ambele directii, nu numai dinspre adn spre noi...

In vechea paradigma planeta era vazuta rece si lipsita de viata, un loc in care putem si noi trai, solul e chestie gri in care se pot pune seminte. In noua paradigma, in noua stiinta, "Ipoteza Gaia" a devenit "Teoria Gaia" iar planeta este vazut ca un megaorganism care traieste prin legi proprii.

Noua paradigma nici nu e tocmai noua pentru evolutia umanitatii. Ea este noua pentru lumea stiintei si a culturii de dupa renastere ce a negat anumite viziuni vechi si pastrate partial in unele religii, in putine scrieri ale unor oameni de geniu, in "obscure" centre de initiere, in anumite traditii spirituale neglijate nedrept.

Mare parte din ceea ce (re)descopera stiinta era de mult timp cunoscut, dar acele cunostinte au fost ignorate, sau peste ele s-a asezat praful pe care doar unii oamenii au avut curajul sa il scuture. Traditia spirituala a pastrat dintotdeauna ceea ce stiinta considera acum noutate, provocare.

Noile descoperiri ne redau un dar, o responsabilitate pe care stiinta ne-a furat-o. Ele ne spun ca suntem cocreatori ai realitatii, ca realitatea inconjuratoare nu e decat energie materializata de imaginile noastre mentale. Noile descoperiri ne intorc privirea asupra noastra si ne fac sa acordam mult mai multa importanta lumii interioare.

Noua paradigma culturala nu este o noua viziune originala despre lume, ea este o viziune originara, care imbraca hainele noului pentru cei care au fost rupti de traditia spirituala, si cred ca e cazul marii majoritati a oamenilor de pe pamant. Dar a vent timpul sa ne reclamam locul in realitate, sa ne (re)cucerim dreptul la cunoastere.

"Consider ca imaginea despre lume implicata de fizica moderna nu este compatibila cu societatea prezenta, care reflecta inter-relatiile armonioase pe care le observam in natura. Pentru a atinge o asemenea stare de echilibru dinamic, va fi nevoie de o structura sociala si economica diferita: o revolutie culturala in adevaratul sens al cuvantului. Supravietuirea intregii civilizatii poate depinde de capacitatea noastra de a realiza o asemenea schimbare." (Fritjof Capra, fizician si scriitor austriac,Taofizica)

"Noua viziune asupra realitatii care va fi discutata in continuare se bazeaza pe constientizarea interrelationarii si interdependentei tuturor fenomenelor - fizice, biologice, psihologice, sociale si culturale. Aceasta viziune transcende granitele disciplinare si conceptuale si va fi infaptuita in cadrul noilor institutii. In prezent nu exista un cadru, fie conceptual sau institutional, bine stabilit care sa poata fi adaptat la formularea noii paradigme, dar contururile unui astfel de cadru sunt deja in curs de a fi trasate de catre numeroase persoane, comunitati si retele care dezvolta noi modalitati de gandire si se organizeaza in conformitate cu noile principii" (Fritjof Capra, Momentul adevarului 1982)