Urare

Si uite asa ne plictisim si ne devoram pe noi insine si pe cei din jur prin traditia si dezinteresul nostru in aceste minunate clipe de sarbatoare. E minunat craciunul…e minunat anul nou care e sa vina.

Au o valoare sacra. Pentru a mentine familia reunita care oricum e atacata din toate partile in valoarea ei multimilenara. Pentru a ne satisface noua cultura si apartenenta la ceva. Pentru a mai gasi motiv de petrecere.

Celebram sarbatori si texte inutile care ne plictisesc pana a ne face sa varsam. Unii dintre noi mai tin minte aburi ale inaltului si mai au o raportare la ceva divin sau ciclic-sacru. Altii au nostalgia clipelor copilariei. Altii mimeaza pe cei ce au mimat la randul lor. In fond suntem niste plictisiti perorand texte imbibate de ipocrizie : “Craciun fericit”, “Sa va aduca mosu pe cocosu rosu”, “La multi ani”, “La multi bani”, “An nou fericit”, "Astazi s-a nascut hristos/ mesia chip luminos"; serios???

Stati linistiti: eu cred in puterea cuvantului. Da nu cred in puterea cuvantului rostit din inertie. A cuvantului rostit din obligatie. A urarii facute de dragul urarii, mai ales atunci cand nu stim de ce uram, pe cine uram si cand sa uram. Exact cum nu cred intr-o slujba ordinara dintr-o biserica c-un popa putred de gras si gusat care vorbeste despre dumnezeu (uau ce minune apocaliptica), exact cum nu cred cuvintele curvei cand spune inhibatului: te iubesc!

Traim sarbatori triste. Intristate de noi insine si de puterea noastra de a nu (ne) bucura, de a nu (ne) sacraliza.

Mai bine sclavi decat asa. Mai bine bolnavi de ciuma decat bolnavi de spuma la gura.

Mai bine nu spunem nimic si ne retragem in desertul nostru ca sa ne ranim de o sete devoratoare. Sa ne doara timpul si inima de a rosti si trai o clipa de viata. Sa ni se sfasie pielea si carnea de pe noi pentru a face un pas inainte spre a putea imbratisa pe cineva.

Serbam tot inainte craciun dupa craciun, paste dupa paste, sarbatoare dupa sarbatoare si lumea e din ce in ce mai ciumata. E ca si cum sarbatorile ar fi un ritual de ciumare a lumii. Fiecare cu familia lui, fiecare cu familia lui intelectuala si fiecare cu familia lui spirituala, fiecare dand crez inertiei si lipsei de a spune ceva. Bla bla…sarbatori fericite…cine nu-i gata i-l iau cu lopata.

Familia e sacra. Sarbatorile sunt sacre.

Noi am patit ceva.

Imi urez, va urez, ne urez::: vindecare grabnica si desert fericit!